Friday, April 11, 2014

Greaua povară de a fi un expert

Cum se face că într-o lume plină de amatori, eu sunt atât de priceput? Atât de specialist? Dar cum de nu văd singuri realitatea? Vai, de ar fi asta o problemă: o voi repeta de atâtea ori până când o vor crede cu toţii. Sau o vom crede!

Şi de ce se uită la mine ca la o nebună (un nebun) atunci când cer un flipboard pentru a-mi face mai bine înţelese ideile? Ei nu înţeleg că aşa lucrează un specialist? Sau şedinţele, de unde acest dezgust pentru şedinţe? Un specialist discută doar în prezenţa factorilor de decizie.

Limbajul ăsta limitat, plictisitor de neaoş, ce este cu el? Dumnezeule, d-aia sunt eu expert, iar voi nişte prăpădiţi care mă plătiţi să vă consiliez că, “ca şi idee”, fără mocap, impactare, livrare de content, excerpt, link-uri organice, photo break, locaţie, Gant(t) şi proof reading nu sunteţi decât nişte oameni ai peşterilor, pierduţi într-un trecut pe care până şi istoria se luptă să-l uite.

Sunt ca un SUV Porsche într-o parcare plină cu Dacii numai bune de dus la REMAT. Sunt atât de specialist încât simpla mea existenţă paralelă dă fiori reci pe spatele PWC. Nu trebuie decât să mă declar de mâine specialist într-un domeniu şi voi fi.

Nu contează că portofoliul meu include doar un studiu despre cum fac sex crenvurştii cu muştarul în 160 de caractere, important este să am tupeu şi să bag tot timpul capul în poza potrivită. Poza în care apar aceiaşi oameni, tot timpul aceiaşi. Pentru că într-o lume nesigură pe ea însăşi, eu sunt foarte sigur pe nesiguranţa mea.

(Construcţie a textului vag inspirată de Steel Panther – The Burden of Being Wonderful)

No comments:

Post a Comment