Tuesday, February 25, 2014

Hate matinee special #2: Re-recordings

Pentru momentul ăla în care constaţi că ai terminat gloanţele, până acum existau doar două variante: ori te retragi cu demnitate, ori te acoperi singur cu rahat, scutindu-i pe toţi cei care abia aşteptau să te vadă în patru labe de efortul de a te doborî chiar ei. Regula aceasta se aplică în orice domeniu. Sau ar trebui să se aplice în orice domeniu.

Cu toate astea, au apărut unii (Manowar, Exodus, Iced Earth sau Flotsam & Jetsam) care au inventat o a treia regulă: ce dacă nu mai suntem în stare să scriem un disc decent, că de bun nu se mai pune problema, lasă că reînregistrăm albumele din perioada de glorie. Chiar dacă logica demersului mie, personal, îmi scapă: de ce ai reînregistra acum, la vârsta senectuţii, când te-au lăsat cam toate putinţele fizice, un disc pe care l-ai făcut foarte bine în floarea tinereţii? E ca şi când Ron Jeremy din prezent, idolul meu all-time, ar face acum nişte remake-uri ale filmelor sale din golden age of porn, cu exact aceleaşi actriţe peste care au trecut vreo 40 de ani.

Abia ce am ascultat “No Place for Disgrace” 2014. Originalul este unul dintre discurile mele favorite de thrash, iar piesa de titlu are ritmul perfect pentru acest gen muzical. Când mă gândesc la thrash, aproape că fredonez în minte linia ei instrumentală. Ghici ce? Au încetinit-o, bassul nu se mai aude, iar vocea (acelaşi Erik A.K., comparat cu alţii, încă în vână) sună, iertată fie-mi vulgaritatea de limbaj, ca o pwlă decalotată cu dalta.

Why fucking with my classicks, guys?

No comments:

Post a Comment