Monday, September 16, 2013

Două cu cititul

Poporul român necocalar în accepţiunea clasică a termenului epatează prin citit şi băut de ceai. Deşi merg foarte bine mână în mână, o să perorez astăzi doar pe tema cititului. Cu toate astea, nicio librărie nu este intelectual băşită dacă nu vinde sau serveşte ceai.

Am remarcat două lucruri, asta a propos de citit, unul care ţine de edituri, altul despre cititori.

Primo: românii, cocalari sau necocalari, sunt foarte obsedaţi de tehnologie, telefoanele cu ecrane mari şi tabletele având vânzări record p-acilea. Logic este să-i dai si conţinut pe care sa-l acceseze de pe gadgetul abia cumpărat. Dar nu, editurile româneşti abia dacă au câteva sute de titluri în format ebook, uzual epub şi pdf, nicidecum mobi. Asta în ciuda faptului că snobăretul pro-citit îşi va lua Kindle e-ink care suportă…să vă aud? Mobi! Paranteză: pdf-urile o sug cu spume la gură ca format de carte. Ştiu foarte bine teoria la fel de băşită ca băutul de ceai în librărie că cartea (cacofonie intenţionată) are mai multă savoare puţind a hârtie, dar:

punctul a) pe o piaţă şi aşa destul de nişată, de ce n-ai profita de subnişa celor care vor să citească de pe eReadere, tablete sau telefoane? Pe Google Play şi pe Amazon cărţile electronice sunt foarte scumpe, dacă editurile româneşti le-ar vinde la 20-30 lei, cred că am putea vorbi fără teamă de cuvântul “profitabilitate”.

punctul b) argumentul hipsteresc al mirosului de hârtie este o idioţenie vintage ca orice altă idioţenie vintage. Lumea progresează! Dacă unora li se pare ubercul să care cinci kile de cărţi, de ce nu li se pare cul şi mirosul de bălegar al cailor care trăgeau trăsurile?  Dă-le dreacu dă maşini! Iar dacă aş avea acum un borac de şcoală, i-aş cumpăra tabletă pe care să-şi ţină toate manualele. De ce să-şi rupă spatele cu un ghiozdan burduşit cu cărţi?

Secundo: A fost careva curios să facă un profil al cititorului român? Mihaela Rădulescu, Cătălin Botezatu, Tudor Chirilă, diareile lui Cărtărescu, panseurile ipocrite ale lui Liiceanu, ideile preţioase ale lui Pleşu, ziariste ratate ca Floriana Jucan, Coelho, Dan Brown, astea-s cărţile care se vând. Mizerii! Şi mai simplu: argumentul imbatabil pentru inexistenţa unui bun gust literar este chiar lista celor mai citiţi bloggeri din România. Bloggerul Arhi, de exemplu, este al doilea pe lista de mai sus. N-ar fi atât de deranjant dacă doar ar scrie prost. Nu! El este abisal de agramat, şi în ciuda gramaticii cu care n-are nimic în comun, cititori sunt căcălău. Deci ce speranţe poţi avea ca oamenii ăştia care nici la bloguri n-au gusturi să poată fi în stare să fie selectivi sau, vai doamne, elevaţi cu ceea ce citesc?

În concluzie, dacă citeşti bloguri şi biografii de Bianca Drăguşanu nu înseamnă că citeşti. Nici dacă bei ceai când răsfoieşti o carte sforăitoare şi sfătoasă despre nimic scrisă de Pleşu nu înseamnă că citeşti. E chiar de preferat să nu mai citeşti! Şi aşa doar te făceai.