Thursday, June 27, 2013

Nasol moment, mişto colivă

Judecată la rece, cinic şi foarte obiectiv, dincolo de furtuna emoţională cu care doar băgarea la brutărie a lui nea Gigi mai putea spera să se compare, povestea din Muntenegru mi-a amintit din nou cât de tare urăsc ideea că împart acelaşi tip de paşaport cu majoritatea românilor.

Dacă ne propunem să învăţăm puţin din arta discernământului, primul lucru care te loveşte este românismul total al întâmplării. Totul, dar absolut totul, transpiră prin milioane de pori un miros fetid de românism.

Avem aşa: o agenţie semi-obscură care are contract cu o firmă de transport la fel de obscură, ai cărei şoferi îşi iau concediu de la serviciul principal pentru că “au o cursă”. Ceva similar concediilor medicale de pe vremuri, date ca magraonul să meargă la făcut vinul prin Moldova.

Apoi, oare către ce destinaţie se îndrepta inimosul autocar ticsit de turişti români? La dracu’, unde poate merge un grup de români dacă nu la o mănăstire? Românul şi religia sunt într-o amanţie de când lumea şi pământul, dacă nu bate el trei cruci atunci când vede o clopotniţă, mai o freacangeală a portofelului de racla cu moaşte, nu-i român neaoş. Nihil sine deo, ‘ai?

Şoferu’ era de vreo douăj’ de ani poliţist, un alt simbol al românismului. Poliţistul e unul dintre ăia din cauza cărora societatea mioritică se bazează pe încălcarea legii, nu ca la vesticii cei proşti, pe respectarea ei. Poliţistul român este cel care nu sancţionează niciodată gherţoii bolnavi de complexul Bullit, preferând să ia o şpagă şi să lase şoselele populate cu dobitoci inconştienţi care n-au frică de o lege pe care n-au fost învăţaţi să o respecte. Dar de ce n-ar şi copia comportamentul celor pe care nu-i sancţionează? Doar nu-i mai prost să stea el singur la semafor într-o ţară în care toată lumea fură.

Nu pot să nu mă întreb câţi dintre evlavioşii de prin autocar îşi făcuseră o asigurare medicală de maximum 30 lei pentru ca în caz de vreo porcărie, nu contribuabilul român să suporte cheltuielile repatrierii sale, ci firma de asigurări. Ditto, românul n-are nici cultura purtatului de grija propriei persoane, lui tot timpul trebuie să-i facă statul, prinţul Charles, madam Merkel, UE, sindicatul sau bunul Arafat.

Românească este şi gravitatea ridicolă a diriguitorilor statului român, buluciţi să bage capul în poza cu îndurerata asistenţă de la orice procesiune funerară. Victoraş a decretat zi de doliu naţional, de parcă murise Mandela, ctitorul statului român contemporan. Zgonea, cel care reuşeşte contraperformanţa de a fi mai prost până şi ca generalul de izmene şi chiloţi Gabi Oprea, iar Gabi Oprea e de a dreptul abisal, încă nu ştie cum e cu “din cauză” şi “datorită”, dar tot a dat de la fondul de protocol 4000 pe cap de familie îndoliată. Miniştrii de interne şi al apărării mulţumeau piloţilor care au decolat şi aterizat, brancardierilor, personalului TESA, iar Gâdea, cu o cocardă în piept, se simţea mândru că este român. N-avem de ce să ne mirăm, doar românii sunt singurii idioţi din lume care aplaudă după ce aterizează avionul. Ăştia au şi ei drept de vot, aşa că felicitările transmise agramat de către ministrul apărării pilotului care, stupoare, a reuşit să pună la sol un Hercules, trec drept normale într-o ţară medievală ca România.

Apoi Vasile Blaga, vorba amicului Eftimie, cel care impune respect fără nici un motiv anume şi este absolut incompetent şi prost în toate în afară de ciordeală, cerea, dintr-un motiv clar numai lui, demisia lui Corlăţean. Bine, este inutil şi impropriu să discutăm penibilul unei ţări al cărei ministru de externe e Corlăţean, individ  cu carisma, viteza de reacţie şi inteligenţa pietrei de pavaj. În mod natural, nu putea lipsi MRU, acest carierist rapace, întotdeauna gol de idei, dar mereu dornic să exprime neîntrebat, doct şi elitist un nonsens.

Da, a fost o tragedie, tragedia românismului cu puritate 100%. Aşa să ne ajute Dumniezo, drăguţul!