Friday, May 31, 2013

Saturday Hate Matinée

Urăsc idioţii care încă mai fac glume cu Chuck Norris, cu moldovenii din Braşov şi pe cei care postează mizerii de pe 9gag. Niciun om întreg la minte nu poate râde o viaţă la aceeaşi glumă pentru că, dragi cretini, glumele au şi ele termen de valabilitate. N-ai prins trenul atunci când a oprit în gară, asta e, deal with it. Aproape că-mi doresc un DeLorean cu care să mă întorc în timp la momentul la care a apărut prima glumă cu moldoveni în Braşov sau cu Chuck Norris şi să-i dau celui care a făcut-o propriul creier de mâncare, vezi scena cu Hannibal Lecter şi Ray Liotta. Aşa poate nu-mi mai ies ochii din orbite în 2013 auzind aceleaşi poante de ţăran.

Urăsc oamenii care nu tac atunci când ar trebui să o facă. A tăcea la momentul oportun este o dovadă de inteligenţă şi decenţă. Prefer oricând tăcerea explicaţiilor abracadabrante sau celor care-mi sfidează intelectul. Dacă taci, s-ar putea ca în viitor să mai ai o şansă, dacă începi să mănânci rahat cu polonicul, calea către a te considera un jeg uman e liberă.

Urăsc expresia “timpul le vindecă pe toate”: poate să le vindece doar dacă ai Alzheimer sau poate dacă eşti redus mintal. Cum să le vindece? De ce ar trebui să le vindece? Doar pentru că pulifricii n-au respect de sine?

Mai uram ceva, dar pentru că n-am scris în ColorNote, bineînţeles că am uitat. Dar îmi voi aminti la un moment dat!