Thursday, May 16, 2013

Românul, tot un clasic

M-am dus astăzi  să-mi spăl maşina, lucru relativ neobişnuit mie. Ştiam că fauna de la spălătorii este cu totul şi cu totul specială, ea reflectând perfect societatea românească.

Voila ce conţinea portbagajul unui beamveu (BMW) înmatriculat în Italia şi condus, probabil cu schimbul, de doi fini gentlemani cu gulerul de la polo shirt ridicat, pantaloni de trening cu ceva scris pe cur şi şlapi.

Hint: Nu vă uitaţi la cutia de carton! :)

IMAG0226

Wednesday, May 15, 2013

Uraaa, merg la Depeche Mode!

Hai, sictir! Era nevoie de un captatio benevolentiae de calitate pentru tonţi şi pentru motoarele de căutare. Das spiel ist că ori de câte ori moare câte o Amy Winehouse sau concertează vreo Shakiră, internetul mioritic o ia razna: toată lumea scrie numai despre asta. Ca să fiu onest până la capăt, am făcut-o şi eu o singură dată, atunci când a plecat Michael Jackson de la cele lumeşti către a lua în pulă întreg Limbus Infantium în viaţa de apoi.

Motivele sunt diferite, imbecilitatea aceeaşi. Unii blogăraşi cu 3 cititori scriu sperând să pupe vreo invitaţie (dacă e concert, dacă e priveghi, din respect de connoisseur pentru marele artist emerit), ziariştii fomişti de la Realitatea.net scriu pentru că sunt idioţi, prostimea dă pe Facebook pentru că e proastă, alţii pentru că n-au niciodată idei sau gusturi originale.

Acum este săptămâna depeş, asta după ce în 2009 Gahan s-a căcat împrăştiat de s-a anulat concertul şi au rămas lesinaţii ca atunci când ţi se tot plimbă una goală prin casă, dar când să pui treaba pe ea, se îmbracă şi pleacă. By the way: altă formaţie overrated!

Well, yippie-ki-yay, motherfuckers!

Update: Am găsit ceva deosebit printr-un Bravo de pe la începuturile anilor ‘90, voila în poza de mai jos.

IMAG0225

Tuesday, May 14, 2013

Dezordine şi ordine

Pe timpurile în care laptop-ul sau PC-ul făceau legea, eram un fel de depanator neautorizat, mai întâi pentru prieteni, apoi pentru prietenii prietenilor, părinţii prietenilor prietenilor, colegi, profesorii colegilor, amantele profesorilor colegilor şi tot aşa. Eram bun şi lucram gratis, singura pretenţie pe care o aveam se rezuma la a nu mă descălţa la intrarea în casă. Am şi eu demnitatea mea, nu ajut ţăranii de oraş. Văzând mii de calculatoare, am făcut o corelaţie între dezordinea din mintea posesorului şi numărul de iconuri de pe desktop. Cu cât mai multe iconiţe, cu atât mai dement era proprietarul.

În zilele noastre, treaba asta s-a mutat pe telefoane şi tablete. Mi se pare incredibil sau aproape de neconceput să ai zeci, poate chiar sute de aplicaţii instalate, pagini întregi de widgets şi alte rahaturi absolut inutile unui om zdravăn la cap. Iar atunci când întâlnesc un asemenea exemplar, mă îngrozeşte perspectiva interacţionării cu dezordinea minţii sale; dacă nu-mi explic ce poate face cu toate nimicurile alea, sigur nu-i voi înţelege niciodată acţiunile.

Screenshot_2013-05-09-09-12-40

Aşa arată tableta mea: la alea două jocuri pot renunţa oricând, sunt mai mult ca backup plan în caz că mor vreodată de plictiseală. A propos, toate aplicaţiile pe care le am sunt cumpărate: de la o vârstă, numai odraslele de curve şi beţivi încă mai piratează!