Wednesday, April 17, 2013

News flash: sexul se face cu oameni, nu cu branduri

Încep în stil kafkian, so mark my words: love brandurile sunt pentru tâmpiţi!

Ca o paranteză, intenţionam să scriu despre alte lucruri, mai elitiste, dar o polemică de pe un blog faimos, polemică la care am şi participat în uralele legiunilor de aficionados Băra, m-a stârnit teribil pe prezentul subiect.

Vorba lu’ Steven Seagal, “I  am just a cook”, motiv pentru care nu mă pricep la biznis & shit (bine, eu nu mă  pricep la nimic, cu atât mai puţin la afaceri), deci copiez definiţia marketingului de la nişte englezoi gomoşi, The Chartered Institute of Marketing: „Marketing is the management process responsible for identifying, anticipating and satisfying customer requirements profitably.” Mă gândesc că ştiu ei ce vorbesc.

Acum, eu n-am nimic personal cu love-brandurile, este excelent că au găsit o modalitate prin care să vândă foarte bine, cu toate că individual nu le voi cauţiona niciodată existenţa prin cumpărarea produselor, fie că ele se cheamă Apple, Converse, Alfa Romeo sau Starbucks. Am ce am cu fanii love-brands.

Îmi vine să vomit când aud sintagma “love brand” pentru că nu este altceva decât fanboy-ism slinos sau fundamentalism religios, respectiv un “raison d’etre” pentru nişte precari intelectuali. Cine stă la coadă la moaşte 48 de ore ca să-şi frece portofelul de raclă? Un cretin! Cine stă 72 de ore în faţa magazinului ca să prindă noul iPhone? Tot un cretin!
Love brandul, ca si habotnicia, este pentru omul care ori nu poate, ori nu vrea sa gândească singur şi căruia divinitatea, fie ea bărboasă sau având chipul lui Steve Jobs, îi ţine loc de logică şi/sau ştiinţă. Tehnologia, de exemplu, este love brand doar dacă eşti un onanist sinistru care se culcă noaptea cu telefonul, tableta, laptopul, consola , kit-ul quad-channel DDR3, cheile de la maşină sau playerul bluray, nu cu femei. Rolul tehnologiei nu e să faci dragoste cu ea, ci să-ţi uşureze viaţa, să-ţi crească nivelul de trai plus confortul şi să-ţi ofere acces rapid la nişte lucruri. Nu e nevastă, mamă, copil sau pisică să stabileşti relaţii emoţionale cu ea. Asta doar dacă nu eşti idiot! Pe scurt, dai un ban, ideal nu cu mult peste valoarea ei reală, o foloseşti, apoi o schimbi cu ceva mai bun, fără nostalgii penibile ca alea cu primul sărut.

La fel, nu plăteşti o viaţă 5 dolari pe un pişat de cafea de la Starbucks doar pentru că tu eşti înamorat de brand: odată scos capul din cur, vei găsi cafea mai bună, la un preţ mai scăzut. Same rahat cu gumarii de la Converse!

Love-brandingul este conceptul ideal pentru personajul net inferior din punct de vedere intelectual până şi unei capre împăiate, cu capul bine vârât în propriul fund şi cu o constantă nevoie de un far călăuzitor în viaţă, care să-l legifereze uman şi social.

Luaţi o viaţă futută! (trad. tipică după “Get a fucking life!”)