Friday, March 1, 2013

O primăvară frumoasă şi mimetică!

Precarul intelectual aplică atât cât înţelege el truismul bucuriilor mărunte, atfel că venirea calendaristică a primăverii îi dă ocazia să se bucure de primăvară. Nu sună penibil, chiar e penibil! Singur n-are farmec să se bucure, ori revoluţia socială ne-a învăţat că trebuie să împărţim cu cei asemenea nouă orice nimic personal, deci hai să ne urăm primăveri fericite, mărţisoare vesele şi falusuri în cur, după regulile sportului colectiv numit “laba-n cerc”!

Pe lângă faptul că am identificat un nou semn care te trage de mânecă şi-ţi şopteşte pasional în ureche: “ştii, eşti cam cretin!”, avem de a face cu un crunt caz de discriminare: de ce nimeni nu urează toamne încântătoare şi ierni senzaţionale?

Thursday, February 28, 2013

Supapa de siguranţă

Îi ştiu de prin 2000, atunci când mi-am comandat CD-ul “Bad Sneakers and a Pina Colada”, dacă memoria nu-mi face glume proaste, al doilea album Hardcore Superstar. Pe atunci erau mai aproape de punk decât de sleaze, dar sunau la fel de bine. Acum, să fiu Motley Crue şi să-i ascult, fie m-aş lăsa de muzică, fie aş încerca să aflu rapid numărul de telefon al lui Jocke Berg.

Bine, Suedia are sau a avut nişte trupe absolut senzaţionale în zona asta de street metal, glam, sleaze, hard rock şi mă gândesc la Hellacopters sau Backyard Babies. Treaba e că piesa asta şi gang vocals-urile ei cu totul fabuloase au picat cum nu se poate mai potrivit pe prezent.

BTW, căcător de mişto coverul Puscifer la “Balls to the Wall”, sună de parcă Maynard James Keenan ar fi vrut să-mi dea muie cu dedicaţie că m-am luat de post-industrial. 

Monday, February 25, 2013

Jenseits von Gut und Böse, dar în franceză

Cred că am mai scris asta pe aici: după o vârstă, pirateria nu mai are nicio scuză. Cum eu am destul de multe pasiuni, suficient de costisitoare şi luate individual, a căuta diferite oferte sau chilipiruri prin care să-mi alimentez colecţiile a devenit o pasiune per se.

Acum două săptămâni am aruncat o privire pe store-ul PlayStation şi am găsit la numai 5 dolari (ofertă de Valentine’s Day, uber-gay) remake-ul HD al unuia dintre cele mai bune jocuri pe care am pus mâna vreodată, Beyond Good & Evil, apărut prin 2003. L-am cumpărat, l-am rejucat, nu mi-a venit să cred cât de actual este încă, am adorat modul graţios în care a şi îmbătrânit, dar nu m-am putut abţine să nu mă întristez în faţa nedreptăţii lumii.

BG&E este poate cel mai bun exemplu ludic de ambiţie, unicitate şi valoare pe care prea puţini au ajuns să le cunoască. Apărut la finalul lui 2003, adorat de critică, dar aproape total ignorat de cumpărători din varii motive, jocul e inclus constant în listele “must play” şi are, în prezent, un cult status. Din păcate, varianta HD nu este disponibilă decât pentru PS3 şi Xbox 360, ceea ce, în România cel puţin, face BG&E relativ inaccesibil. Jocul original poate fi cumpărat de pe Steam, arată impecabil,  dar are nişte probleme cu rezoluţiile widescreen sau suportul pentru controllere. Nimic insurmontabil, totuşi, ar fi păcat să-l rataţi.