Friday, February 22, 2013

Episodul al doilea din serialul despre cretini

Am enumerat aici câteva semne care te pot recomanda ca fiind un potenţial dobitoc. Mai adaug acum:

1. Faci poze cu tableta, recte un device cam cât o tavă. Oare nu realizezi că arăţi ridicol?

2. A propos de poze, îţi atârni la gât un ditamai aparatul foto DSLR de vo’ zece kile. Desigur, hobby-ul tău este fotografia, aidoma oricărui tânăr retardat din zilele noastre. Iar ăştia sunt “decât” vreo 97-98%.

3. Şi încă una cu poze: turismul de transhumanţă, cu cafeaua în mână. Să-i cadă Statuii Libertăţii cartea din mâna stângă  dacă nu te fotografiezi tu în faţa ei cu paharul de carton de la Snack Attack.

4. În loc să încerci bucătăria locului, bagi cu încredere tot la Burger King, KFC şi McDonalds.

5. Pui pe reţelele de socializare poze cu mâncare şi pisici. Cutremurător, dar mâncarea şi pisicile sunt extrem de comune: cele din urmă pe puţin 220 de milioane, luate pe persoană fizică. N-am luat în calcul posibilitatea ca pozele cu haleul să fie aroganţe la adresa somalezilor.

A suivre!

Update: 6. Porţi accesorii branduite, primite pe la vreun congres, simpozion, întâlnire, promoţie, team building.

I Love You

Ştiam că există un individ, anonim pentru mine, care a făcut carieră din desenatul pe cărţile de vizită, însă am aflat de la Zoso că-l cheamă Hugh MacLeod, not from the clan MacLeod. Anywayz, cartea omului e o lectură de un bun simţ rarisim, prin care transcende inteligenţă şi un delicat simţ al realităţii. Nici într-un caz nu e rahat motivaţional, aviz labagiilor devoratori de aşa ceva! Mi-am cumpărat versiunea Kindle pentru că, mai nou, m-am poponărit cu o tabletă.

Desenul de mai jos mi-a plăcut mult: fin, elegant, subtil.

1361486013223

Wednesday, February 20, 2013

De la mine, cu toată dragostea

Peter Steele scria “Don’t mistake lack of talent for genius” pe coperta booklet-ului Bloody Kisses, plin de o pe deplin meritată aroganţă. Ei bine, pentru că nu am o viaţă socială, pentru că nu-mi place “să ies”, pentru că nu am prieteni, pentru că sunt un ratat coşuros nedorit de nimeni, pentru că văd femei doar pe internet şi pentru toate celelalte motive din lume pentru care cineva s-ar juca pe consolă/PC, de câteva luni încerc să termin un joc idolatrizat aproape oriunde, El Shaddai: Ascension of the Metatron, ocazie de care voi profita pentru a le ura toate cele bune producătorilor.

Sunteţi nişte caraghioşi lipsiţi de talent care se încăpăţânează să producă “artă”. Tocmai pentru că sunteţi prea îndrăgostiţi de perspectiva mirosului fin al băşinilor rezultate din arta pe care o faceţi, uitaţi că elementul esenţial într-un produs ludic este gameplay-ul. Aşa cum elementul esenţial al unui film este factorul de entertainment, nu flatusul elitist. Degeaba aţi prizat aburi de pufoaică pentru un stil grafic interesant, degeaba aţi ars-o rasat cu Cartea lui Enoch, vă lipseşte baza: gameplay-ul. Nu-mi amintesc ca un alt joc să mă fi frustrat vreodată la proporţiile la care a reuşit să  o facă jocul vostru, şi asta nu din cauza abilităţilor mele reduse. Dacă aveţi copii de sex masculin, sper ca fantoma lui Michael Jackson să îi violeze în somn, dacă aveţi fete, să le sodomizeze Viorel Lis. În mod normal, ar fi trebuit să vi se interzică dreptul de a vă reproduce, ca o măsură de precauţie în eventualitatea că progeniturile vă seamănă şi peste ani vor vrea să facă artă precum părinţii lor, artă pentru care să pretindă bani.

În plus, toţi jurnaliştii care au lăudat această odioasă băşină pseudo-artistică merită soarta lui Ioan Luchian Mihalea. Iar eu, pentru că am pus botul la bălăria asta, solicit să fiu constrâns, sub ameninţarea angajării la Antena 3, să termin El Shaddai pe cel mai înalt nivel de dificultate, old-testament style!

Tuesday, February 19, 2013

Culmea malahiei

E atunci când dai “like” la pozele cu tine.