Friday, February 8, 2013

Death before dishonor

Eu mă ştiu nesuferit, aşa că săptămâna asta m-am bucurat nespus pentru două lucruri: treaba cu firmele care şi-au retras publicitatea de la Acces Direct şi destituirea directoarei de comunicare de la Prefectura capitalei pe motiv că e analfabetă.

Pe vremea când lucram în media (la Braşov, la City FM n-au existat asemenea probleme), mă certam cu spume pe subiectul coborâtului ştachetei că aşa vrea publicul sau clientul care plăteşte publicitatea.

Ca întotdeauna, totul pleacă de la targetarea corectă: cui vrei tu să te adresezi, care sunt clienţii pe care îi vizezi, ce valori comune împarţi cu aceştia? Ai principii sau doar interese imediate?

Menirea ta este să-ţi educi piaţa, să generezi interes pentru ceea ce tu oferi în rândul celor pe care tot tu i-ai identificat în prealabil că-şi pot permite marfa ta. Ori, profit nu înseamnă că 100.000 de dobitoci ţi-au dat like la pagina de Facebook sau că 1 milion de telespectatori ţi-au văzut reclama. Contează câţi dintre ăştia ţi-au cumpărat produsul, indiferent de natura lui.

Asocierea nefericită doar de dragul expunerii îţi va crea numai probleme: clienţii reali, ăia care considerau că aveţi  valori comune, vor fi dezgustaţi şi vor pleca.

Ca o  paranteză, regula de mai sus e perfect aplicabilă şi pentru indivizi: atenţie cu cine alegi să te asociezi! Dacă menţii nişte standarde în viaţă, atragi oameni cu idei similare. Dacă iţi compromiţi principiile pentru tot felul de avantaje ridicole, nu te mira de ce va urma în timp.

A doua bucurie: atunci când alegi să lucrezi în presă sau în comunicare, trebuie să vorbeşti şi să scrii exemplar. Nu o faci, marş la umplut sifoane sau oriunde altundeva nu trebuie să scrii. Când un angajat trimite unui client/partener un email sau o scrisoare în numele firmei, trebuie să o scrie într-o gramatică impecabilă, altfel firma, şi mai apoi chiar el, vor suporta consecinţele. Din păcate, lanţul imposturii face ca să existe prea puţini oameni care să-i corecteze, cunoscând ei înşişi forma corectă. Nu vreau să-mi imaginez cum scriu angajaţii, dacă onor doamna directoare e faultată grav de cratime.

Oricum, felicitări celor care au n-au stat ca mămăligile şi au luat atitudine, înţeleg că e vorba despre Obae, respectiv o bloggeriţă, Ruxandra Predescu. Chapeau-bas!

Tuesday, February 5, 2013

The not-so-gentle art of being tragically lame

(titlul e în engleză pentru că sună mai culeanu, pentru că admiratorii mei sunt expaţi şi pentru că Google indexează mai bine englezismele)

Bag de seamă că Frank Costello, personajul lui Nicholson din “The Departed”, devine Paler-ul meu. Altfel nu-mi explic de ce îl citez mai des decât îşi verifică o curvă telefonul. Costello spune la un moment dat: I'm gonna make a fuckin' ruling on this right now!

Ehh, I am gonna make a fucking ruling on this right now: postatul pe Facebook a fiecărei băşini pe care o dai este cel mai lame lucru cu putinţă.  Cât de ţăran să fii să crezi că fiecare lucru absolut banal pe care-l faci merită popularizat, comentat şi supus validării staborului din secţiunea Friends? Ai fost la film? Ghici ce, alte milioane în lumea asta merg la film în acelaşi moment cu tine. Ai băgat un meniu Big Mac sub nas? Bă, surpriză: concomitent cu tine mai mănâncă la Mec vreo 8 milioane de chinezi, pakistanezi şi indieni, ca să nu mai număr americanii. Te joci rummy ca tot fotbalistul în cantonament? Uluitor, e ceva foarte comun de aici până la curul lui Iisus Hristos şi înapoi.

Încetează să te mai porţi ca un cioban abia ajuns la oraş şi să te “lauzi” în faţa consătenilor mai răsăriţi, ăia care au internet acasă sau pe telefon, cu chestii care ţie ţi se par extraordinare. Par extraordinare doar în ţara în care oamenii se spală numai atunci când au programare la doctor.

Şi pentru că eu am o teorie potrivit căreia neamurile proaste parcă se ştiu de o viaţă, lamerii îşi dau cu generozitate like între ei la aceste banalităţi, o poză cu cartofii prăjiţi din farfurie ajungând să aibă mai multe like-uri decât un link la torrent-ul cu “Life of Brian”.(nu spun nimic de dvd original, românul piratează pentru că e român, aşa mi-a zis mie unul)

O să-mi fac cont de Facebook pentru a posta demonstrativ un lucru cu adevărat neobişnuit: lume, mă cac! (var. engleză: “On my shitter!”) Cu poză, se subînţelege! Aştept like-uri, v-am pupat!