Monday, August 5, 2013

Jason fără argonauţi

Aversiunea pe care o am faţă de Metallica nu e de ieri, de azi. Este aversiunea pe care o am la orice formă de oportunism exagerat. N-am ascuns-o, ba chiar era asumată public şi în vremea în care făceam radio la City FM. Ocupat să-i detest pe Ulrich şi Hammet, niciodată nu i-am acordat atenţie lui Jason Newsted. Nici nu aveam cum să o fac, din moment ce nimeni nu i-a acordat vreodată lui Jason Newsted atenţie sau credit. L-au luat în formaţie pentru că ţinea la băutură, chiar dacă motivul oficial este pedigree-ul său thrash de la Flotsam & Jetsam. De fapt, cred că l-au luat pentru că nişte bullies au o nevoie constantă în jurul lor de oameni pe care să-i umilească. Iar Newsted a fost umilit din primul moment: pe …And Justice For All, pistele de bass sunt inaudibile, pe restul albumelor n-a fost lăsat să se exprime muzical. În 15 ani alături de Metallica are doar 3 piese la care i s-a îngăduit să compună. Întâmplător, două dintre ele sunt printre cele mai bune din istoria Metallica, My Friend of Misery (coverul Borknagar sună infinit mai bine ca originalul) şi Blackened. Ciudat pentru un om care a scris aproape de unul singur un disc emblematic pentru thrash, Doomsday for the Deceiver, şi cam jumătate din No Place for Disgrace.

Sătul să fie etichetat drept cel mai prost din curtea şcolii, Newsted pleacă în 2001, dar, ca un gentleman, rămâne în relaţii bune cu cei care i-au distrus viaţa. Devine membru oficial Voivod, cântă pe trei albume fără să aibă pretenţii sau orgolii, ca un muncitor harnic şi modest. În paranteză, oricât de mult am încercat, deşi sunt sigur că au ceva aparte, n-am putut să rezonez cu Voivod. Apoi a stat cuminte şi a pus la cale primul său disc solo. Se numeşte Heavy Metal Music şi este mult mai bun decât orice a scos Metallica în ultimii douăzeci de ani. Să nu vă aud că Death Magnetic este un album bun, aşa cum au fost învăţaţi gibonii să creadă. Ca nişte maeştri ai oportunismului ce sunt, Metallica au făcut o mişcare foarte ticăloasă: după mizeria aproape neverosimilă numită St. Anger, absolut orice ar fi scos ulterior, chiar şi un disc country, trecea drept capodoperă în urechile oricărui neavizat. Cu Lulu şi-au pregătit iarăşi terenul pentru un nou come-back văzut ca salvarea omenirii, asta aşa, între noi.

Revin la Newsted: nu m-au frapat instrumentaţia şi bass-ul uneori stoner, cât au făcut-o vocea sa şi pofta cu care cântă extrem de sincer exact ceea ce spune, heavy metal music!

Am scris mai demult că nu fac recomandări şi mă ţin de lucrul ăsta. Nu am vrut decât să scriu despre un muzician pe care în mod nedrept n-am dat nici doi bani, eu şi o întreagă lume!

Update: Aţi remarcat o chestie? Dacă “artiştii” români solo îşi spun Andra, Corina, Antonia, muzicienii străini care se respectă folosesc doar numele de familie: Newsted, Halford, Wayne, Tremonti.

7 comments:

  1. Muzicienii straini americani care se respecta, folosesc numele de familie in speranta ca or sa-i adauge plus valoare. In plus la aia nu sunt 5 milioane de Popescu din totalul de 10 mil al populatiei. :P

    ReplyDelete
  2. N-as crezut că îți place Halford. După ce scrii pe aici Nostradamus ți-a făcut stomacul nod.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nostradamus este o mizerie de disc, înclin să cred că și cel mai prost din istoria Judas Priest. Primul album Halford, Resurrection, are vreo 4-5 piese excelente, în rest nu pot spune că mă dau în vânt după proiectul Halford. War of words, CD-ul de debut Fight, însă, e o bijuterie.

      Delete
  3. Pe cei de la Metallica nici eu nu-i prea înghit. Albumele lor de pînă la Black Album îs mişto rău. De la Load încolo: semijaf. Country, blues... what? De la trash la ameţitul de St. Anger e cale lungă. În jos.

    ReplyDelete
  4. Pe cei de la Metallica nici eu nu-i prea înghit. Cele patru albume old trash îs culmea creaţiei lor. De la inclusiv Black Album încoace: straniu. Influenţele country şi blues de pe Load m-au îmbolnăvit. St. Anger? Fără solouri e ca cînd Metallica ar cînta manele. Cu chitările lor. Şi s-ar autoproclama regii unui nou rock!!!

    ReplyDelete
  5. I-au distrus viata dar in acelasi timp l-au facut vedeta si l-au umplut de bani. Albumul asta nu ar fi beneficiat de atata atentie daca nu era albumul "fostului bassist de la Metallica".

    ReplyDelete
    Replies
    1. Parţial de acord: a câştigat multă notorietate în rândurile prostimii, în cercurile celor care ascultă cu regularitate rock, aşa cum am scris şi în postul iniţial, Newsted era un nume destul de cunoscut şi până să ajungă la Metallica. Primele două discuri Flotsam & Jetsam sunt reprezentative pentru thrash, repet. Se pare că faima şi banii au cântărit mai puţin atunci când a fost vorba de distrugerea vieţii, drept urmare omul a plecat.

      Delete