Wednesday, May 1, 2013

Odă bucuriei

În linii mari, Rob Zombie este foarte tare, aşa cum am scris şi anul trecut. Problema cu el, dacă pot să-i spun aşa, este că se ia mult prea în serios pe nişte subiecte neserioase şi, ca o consecinţă, n-are deloc umor. Ehhh, ăsta e momentul în care de fiecare dată intră în scenă Wednesday 13: tot horror-shock rock, tot foarte tare, dar şi cu mult simţ al umorului. În plus, nu că ar fi relevant, dar până şi cei mai fanatici homofobi cred că l-ar fute pe Wednesday 13. Aşa că bietului Zombie, cu toată celebritatea lui, nu-i rămâne decât să pice de păcălici pentru că mister Poole, solo sau cu Murderdolls, îi suflă de fiecare dată-n nas un damf de aroganţă.

Ce face Wednesday 13 pe noul disc? Se leagă de unul dintre cele mai simple lucruri din lume: cam tot omul a fost părăsit măcar o dată în viaţă. Oricât de fan Gandhi sau Maica Teresa ai fi, nu-ţi convine. De aceea, it’s time to drop the F-bomb!


Nu pot să nu-mi imaginez cum fie el club cu 300 de persoane sau festival cu 90 000, audienţa va urla la unison şi din tot sufletul: FUCK YOU! Prostesc? Oh,  da! Campy humor? Bineînțeles! Reconfortant? Hellyeah!

Eu personal n-aş face nici în ruptul capului aşa ceva pentru că sunt un bun creştin şi întotdeauna întorc şi celălalt obraz, dar oamenii nu e ca mine. În general, ei este mai needucaţi şi întoarce curul! :P

2 comments:

  1. Adevarul iubito, e ca nu te miscai prea bine
    Si n-ar strica sa dai jos fro' douaj de kile!

    Dementiali tipii!

    ReplyDelete
  2. Nice piesa, au numai piese una si una.

    ReplyDelete