Saturday, March 23, 2013

Laba în cerc – definiţie şi mod de utilizare

Am folosit în mai multe rânduri de a lungul vremii formularea “labă în cerc”, dar niciodată n-am explicat-o. Voi repara acest neajuns puţin mai jos, cu scuzele de rigoare pentru felul deloc didactic în care am procedat.
Tehnic vorbind, laba în cerc e un bastard sexual pentru că nu e nici masturbaţie, dar, deşi implică mai multe persoane, nu este nici sex onest, fie el şi în grup. Nu, după cum îi spune denumirea, e doar o labă.
Fenomenul apare din dorinţa omului de a fi admirat, plăcut, luat în serios, considerat interesant, acceptat social, primit în trib und so weiter. Pentru connoisseuri, ceva-uri incluse în ultimele două sau trei etaje ale piramidei Maslow. Lucruri de bun simţ, altminteri.
Deraierea de la normalitate apare în momentul în care doritorul celor de mai sus e un retardel anost şi banal, uzual cu un IQ ce abia îl depăşeşte pe cel al unei curci decapitate şi uitate în soare. Înspăimântat de propria prostie, autolimitat şi conştient că mental şi social este sub o capră împăiată, retardelul nostru alege să-şi facă uitată stupizenia prin a intra dintr-o comunitate formată din indivizi identici, cu probleme şi nevoi identice. Comunitatea aceasta are o uriaşă calitate: fiecare îl pupă-n cur pe celălat, iar când vine momentul să fie pupat şi el, e garantat că lucrul acesta se va întâmpla. Nimeni nu spune sincer ce gândeşte pentru că toţi îşi vor frecată puţulica, iar dacă cercul s-ar rupe, adio satisfacţie, bun venit cinică şi crudă realitate. E o comunitate sfântă, despre care nu sunt permise păreri din afara ei pentru că the ignorance of truth is bliss and nobody asked for your opinion. Şi asta fiindcă prostul e mult prea prost pentru a asculta o argumentaţie logică în urma căreia să-i fie şi lui clar de ce prost. Nu, just scratch my back and I’ll scratch yours, după cum se numeşte un disc Peter Gabriel!
Decent ar fi să ne întrebăm de ce onanistul colectiv s-ar mulţumi cu aprecierea unor cretini absoluţi, iar răspunsul e cât se poate de evident: disperarea! Nu contează cine mă bate pe umăr şi-mi spune că sunt cel mai bun, atâta vreme cât o face.
Unde se manifestă cel mai bine laba-n cerc? Oriunde, dar cu precădere pe Facebook, în multinaţionale şi printre blogăraşi. Facebookul nu l-aş mai detalia: e suficient să pui o poză cu paharul de la Starbucks pentru ca 15-20-50 de lacheţi să dea like sau să comenteze pentru că nici viaţa lor nu are nimic mai interesant decât acel pahar de la Starbucks.
În multinaţionale se merge pe principiul funcţiei lungi şi pompoase, numai bună pentru e-peen-ul de pe Linkedin: aţi observat că toţi sunt leaderi, manageri sau ceva seniors? Prea mulţi specialişti fini şi prea puţini rămaşi să-i venereze, deci pasul logic era să-i faci să se complimenteze între ei, so let’s welcome masturbaţia în cerc.
Blogăraşii al căror blogroll conţine peste 5-7 linkuri sunt şi ei în fenomen: scriu prost, banal, neinteresant, nu-i citeşte nimeni şi atunci ajung să se citească între ei, să se laude între ei, să-şi dea leapşe, etc.
Necazul cu lipsa selectivităţii în cerculeţul ipsaţionist e că aşa n-ai control asupra participanţilor: una e să dai de o brunetă peste medie şi alta de un grăsan insipid şi soios.

No comments:

Post a Comment