Monday, November 5, 2012

Dordeduh

Acum aproape 3 ani scriam că Negură Bunget sunt cel mai bun brand românesc. Cred şi astăzi lucrul acesta, chiar dacă mulţi au strâmbat din nas odată cu plecarea lui Huppogramos şi a lui Sol Faur din trupă. În urmă cu puţină vreme, în subsolul materialului despre noua formaţie a lui Kempes, spuneam că în opinia mea, anterior menţionaţii Negură Bunget, Altar şi Vunk sunt singurele grupuri româneşti valoroase.

După ce am ascultat albumul de debut Dordeduh, noul band al celor de mai sus, Huppogramos şi Sol Faur, sunt patru.

“Dar de duh” nu este cel mai bun disc românesc apărut în ultimii ani, e cam cel mai bun disc al lui 2012 la modul general. Variat, eclectic în aserţiunea pozitivă a definiţiei, impecabil cântat şi produs, de un elitism fin şi plin de naturaleţe, discul literalmente m-a dat jos. Exact aşa cred eu că trebuie să sune o muzică făcută de oameni maturi, inteligenţi, culţi şi cu mult bun gust. Din fericire nu e black metal pur, nu abuzează în mod pseudointelectual de influenţele jazz, nu o arde în exces cu parţile folclorice, şi nici într-un caz nu e un CD emblematic pentru rockul de mici şi bere, a la Trooper.  Şi tot din fericire, nu vor fi niciodată mediatizaţi de curvele din showbizul românesc sau judecaţi de Cheloo şi Delia Matache.

 

P.S. De cumpărat obligatoriu, de aici, aici sau aici. Le fac reclamă pentru că merită, nu mă plăteşte nimeni.