Monday, April 23, 2012

Run with Ron

Cred că de vreo patru ani sunt o mică fashion-whore, nu în sensul în care să port orice căcat la modă, dar suficient de preocupat de hainele/accesoriile pe care le am. Ăsta este şi motivul pentru care, în prostia mea, de foarte multe ori sacrific practicul în favoarea lookului. 

Toată săptămâna trecută am fost la o uriaşă expoziţie în Frankfurt; ţinută obligatorie, ştaif asumat, compromisuri neacceptate. Pantofii pe care i-am purtat arată bine, au fost al dracului de scumpi, după două ore de stat în ei, însă, viaţa devine o mare curvă. 
Ron e "decât" Senior Director într-o corporaţie extrem de importantă: are un salariu obscen pe care îl şi merită, practic îşi permite cam orice şi a ajuns la un nivel de înţelepciune care-l face să nu dea doi bani pe cât de bine arată o pereche de pantofi. Când i-am văzut încălţările de moldovean trecut de cincizeci de ani care rupe ringul de dans pe la nunţi, m-a pufnit râsul. După prima zi, mergeam pe ouă, a doua zi am trecut la piuneze, apoi, rând pe rând, la cuie, cioburi de sticlă, cărbuni încinşi şi suliţe de falangă macedoneană. În tot acest timp, Ron n-avea nici pe naiba. The (corporate) devil is in the details, after all!

Pantofii mei de parvenit în centru, ai lui Ron în dreapta