Monday, December 5, 2011

Fără surprize prin viaţă

"Când văd ce văd şi când aud ce aud, ma bucur că gândesc ce gândesc."

Instituţiile statului la care se lucreză cu publicul sunt locurile perfecte pentru urmărit oameni. Nu (neapărat) în sensul de stalker, cât mai ales ca o plăcere contemplativă şi, în cazul meu, admit, şi ca o satisfacţie oarecum burgheză a faptului că mă simt dintr-o altă lume.
În dimineaţa asta m-am dus să-mi depun actele pentru paşaport şi cum am făcut-o la Braşov, oraş recunoscut pentru bunul gust al cetăţenilor săi, experienţa a fost una aproape catartică.
Ce-am văzut pe acolo?
1. Târfa de Italia/Spania - are nevoie de paşaport pentru a dansa-slash-preacurvi în Dubai. Întotdeauna vine însoţită de mă-sa şi de copil, căruia îi spune într-o italo-românească să tacă din gură şi să stea cuminte. Bitongul  urlă tot timpul ca din gură de skinhead, iar rolul babetei e să ţină hainele divei şi pe ale căcăciosului.
2. Şoferul sau zugravul - vine însoţit de nevastă/prietenă, copil, mă-sa sau soacră-sa şi, pe cât posibil, ta-su. Nu ştie pe ce lume trăieşte, se învârte ca un coi în căldare, habar n-are ce acte îi sunt necesare, sigur greşeşte atunci când trebuie să semneze. 
Paranteză: n-am înţeles niciodată plăcerea unora de a se duce cu toată familia la câte un eveniment important de genul cumpărării primului televizor color, prima absolvire de liceu din neam, etc. 
3. Îndrăgostiţii - vin numai la pachet, au maximum 23 de ani şi câtă vreme împricinatul e la pozat, celălalt îi dă SMS că-i e dor de el şi-l iubeşte mult. Borâbili!
4. Cocalarul - vine singur, cu greu trezit din somn, deschide toate uşile şi întreabă ce-i trebuie pentru paşaport, nu realizează că raspunsul primit e invariabil acelaşi, probabil sperând ca la a zecea uşă cineva îi va face paşaportul pe loc. 
5. Mârlanul mojic - e nervos pe birocraţie şi abia aşteaptă să se ia în gură cu vreo babă care a îndrăznit să-i atragă atenţia că se stă la rând. Menţionează, atunci când nu face referiri la bogăţiile de prin nădragi, că el are dublă cetăţenie, de aici şi condiţiile mai speciale pentru care consideră aşteptarea drept un afront. L-aş bate cu ranga până i-ar ieşi căcatul prin glandele sudoripare, după care i-aş pune neamurile să mânânce tot tabloul de mai sus.
6. Carierista, zisă şi "moartea-piticilor" - e îmbrăcată decent, în negru, cu o eşarfă anostă la gât, pieptănată decent, machiată decent, cu o lungime decentă a fustei, cu cizme decente şi geantă de dimensiuni decente, palton decent şi piept indecent de plat, cu o atitudine politicoasă  şi decentă, dar vădit superioară. E contrariată că valabilitatea paşaportului e de doar 5 ani, ori pe ea au chemat-o ăia de la multinaţionala pentru cel puţin 10 ani în State. 
În altă ordine de idei, pe lângă nedumerirea cu venitul întregii familii în asemenea momente, mai e un lucru pe care nu mi-l explic: dacă te îmbraci tipic pentru un locuitor al oraşelor under 15K, dacă arăţi ca şi cum mergi zilnic cu troleul, de ce-ţi cumperi, totuşi, Samsung Galaxy SII? Şi astfel ajungem din nou la impostură.