Thursday, October 6, 2011

Prostul, ep. 2: Reţelele de socializare

Prostul este o fiinţă cât se poate de socială, asta pentru că se plictiseşte întotdeauna cumplit în compania propriei persoane. Acesta este unicul motiv pentru care prostul este prezent pe orice reţea de socializare, cu precădere, cum altfel, pe Facebook. Să nu uităm, însă, de Linkedin, despre care mulţi cred că e un site foarte corporatist, mustind de profesionalism şi venit în întâmpinarea carieriştilor dinamici şi proactivi. Sanchi, e tot site de socializare, altfel de ce ţi-ar cere poză? În plus, cine e nebun să angajeze manageri de pe internet? Parol, e chiar mai jalnic decât să aduci fotbalişti pe care i-ai văzut doar pe dvd. 
În conformitate cu definiţia corectă a democraţiei (din suma prostiei individuale nu poate rezulta inteligenţă), prostul crede că viaţa şi gusturile sale sunt foarte interesante, astfel că le popularizează prin intermediul reţelelor de socializare, aşteptând ca alţi proşti la fel de odioşi ca şi el să-i dea like sau chiar să-i comenteze chiloţăreala practicată cu voluptate. Bunăoară, prostul cu adevărat prost îşi va schimba tot timpul statusul de pe messenger în funcţie de ceea ce face în respectivul moment sau, dacă e abisal de a binelea, va avea tot felul de pişaturi moraliste şi automotivante. 
Cu toate astea, favoritele mele sunt linkurile de pe assbook, mai ales cele muzicale, prostul simţind nevoia de a arăta ce preferinţe rafinate are el. Aici există două categorii de proşti: ăia gregari, care nu se ascund că le place Metallica sau Guţă, tot aia e, în mare, şi proştii care o ard elitist şi puţin underground. Adică hipsteraşii, corporatiştii care frecventează Centrul Vechi, piaristele, dârlăii care mor de foame prin agenţiile de publicitate, etc. Ăştia-s fanii Găurrilla, Lars von Trier, Steve Jobs, Tyler Durden şi Maia Morgenstern, care aproape mimetic postează ceva ce trebuie să aibă o cât de mică tangenţă cu ceea ce au auzit ei că e jazz, gen Amy Winehouse, Zaz sau Anca Parghel. Adică, mă înţelegi, să-i moară lu' Cristi Brancu la intrare, io nu ascult muzică d-asta comercială, io-s cu fineţuri, cu chestii europene şi vintage, io sunt în vârful piramidei lu' Maslow. Nu mă înţelegeţi greşit, eu chiar ador să văd cât de proşti sunt oamenii şi le devorez cu nesaţ linkurile de pseudointelectuali, doar că sunt un om rău şi nu cred că gusturile nu se discută.
Două miiiici precizări de final:
1. muie tuturor celor care au scris despre Steve Jobs, şi de rău, dar mai ales de bine. Până să fie vizionar, era afacerist, proştilor, şi v-a demonstrat teoria formei fără (prea mult) fond. În viaţă, totul e o afacere şi cel mai important e să găseşti prostul. Băiatul ăsta, Jobs, a găsit sute de milioane de proşti care i-au cumpărat gadgeturile doar pentru că erau drăguţe. Un netbook de 1000 RON face mult mai multe ca un Ipad de 3500 şi are şi USB, la dracu. Amuzant e că hipsteraşii, atât de atenţi cu eşarfele, poşetele, pălăriuţele şi converşii lor, idolatrizează un nene care umbla cu blugii ridicaţi până la subţiori. Măcar era pescetarian, deci salva cumva planeta! Oricum, mie chiar îmi pare rău de om, e evident că-l ducea capul chiar mai tare ca pe Vântu, din moment ce reuşea să le ia an de an banii fraierilor pe câte un Ipod, Iphone sau Ipad, însă nu pot să nu fiu terifiat de targetul pe care-l avea, din moment ce până şi Tudor Chirilă îl consideră prietenul său. Cutremurător!
2. M-am gândit să fiu şi eu puţin prost şi să dau un link mai jos, dar o să fiu un prost care îi va enerva pe ăia mai proşti ca el: băi puritanilor, Danzig a plecat de vreo 30 de ani din Misfits, mai schimbaţi placa! ;) Şi da, e cu Jerry Only pe voce, care, ce-i drept, e cam de căcat, dar nu e mai de căcat ca cei care-l înjură că aşa e pe trend!