Thursday, February 3, 2011

Nerdgasms

Acum un timp mi s-a spus că, cel mai probabil, în adolescenţă trebuie să fii fost "geek". Cum altfel, imboldul iniţial a fost să încerc combaterea stigmatului ce tocmai îmi fusese pus, probabil de teamă că n-aş mai fi părut culeanu în ochii ei. "Puştan" prost ce eram!
La mai bine de doi ani de la acel moment, stând eu şi gândindu-mă atent, apoi coroborând rezultatele psihanalizei abia încheiate pe  care până şi Jung ar fi gelos, cu una-două ieşiri de dată recentă, cred că, în punctele esenţiale cel puţin, respectiva persoană avea dreptate. Dar a fi geek e o chestie uber-cool, esenţială dezvoltării sănătoase!
Nu ştiu foarte clar care este diferenţa dintre geek, dork, nerd, goofy şi alţi termeni care, cică, ar defini ei nătărăul. Nu ştiu foarte clar ce înseamnă să fii nătărău la pubertate şi adolescenţă. 
Toate astea fiind spuse, încerc să schiţez un portret imaginar al nerd-ului, pe  care să-l compar cu mine, ori dacă pentru a fi nătărău (geek) e imperios necesară acneea, am fost un imens nătărău. Dezinteresul pentru sexul opus o fi tot o particularitate de nătărău, pentru că am bifat-o cu brio? Bine, acum, de ce să nu fiu cinstit, nici sexul opus nu părea a-mi acorda vreo brumă de atenţie, pe undeva eram chit unul faţă de celelalte (fete). Oricum, se putea şi mai rău: o atenţie dubioasă acordată mie de cei aparţinând aceluiaşi sex.
A fi îmbrăcat absolut înfiorător, cu ştrampi şi izmene până în clasa a opta, e tot un semn că eram nătărău, nu? Obsesiile pentru jocuri video, heavy metal eroic a la Manowar şi Star Wars sunt şi ele evidenţe imposibil de contestat pentru faptul că sunt nătărău.
Hmmm...oare excitaţia pe care mi-ar produce-o invariabilul răspuns de fanboy "I expect you to die, mister Bond" la întrebarea "Ce ai vrea să fac?", sau replica "I find your lack of faith disturbing" mă fac nătărău? Dar nemiloasa realitate a datei de 27 ianuarie 2011, în care stăteam pe live feeder-ele care transmiteau PlayStation Meetingul de  la Tokyo unde urma să se anunţe noua consolă portabilă a celor de la Sony ce o fi?
Totuşi, n-am fost grăsan şi n-am jucat în viaţa mea AD&D-uri pen-and-paper, n-am avut ierbar şi nici colecţie de timbre, iar asta mă contrariază vehement: poate că nu sunt geek! Pe partea cealaltă, gândul că nu mă pot atinge de un blu ray până nu-mi vine sistemul de sunet 5.1 cu intrări HDMI mă înfioară: poate chiar sunt geek!
Aşa că întrebarea hamletiană, adaptată contextului otevisto-dâmboviţean în care trăim e: ori suntem nătărăi, ori nu mai suntem?