Wednesday, December 14, 2011

Doamne, ai milă de ei...

Treaba cu datul de linkuri a mai fost adusă în discuţie pe aici, concluzia fiind că nu este altceva decât o dovadă de prostie zgomotoasă, puturoasă şi inutilă. Există, însă, şi unele excepţii, precum  cea de față.


În filmul de mai sus, majoritatea ass-cultătoare de Inna şi super hits of Ibiza nu va vedea nimic, poate cel mult o gaşcă de zaharisiţi cu Flying V's şi un clown vopsit pe faţă. Roacării pe stil "pute bocanci", exasperant de mulţi în Românica, după o furie iniţială generată de faptul că e unu' acolo pe scenă care nu-l lasă pe James Hetfield să cânte, morţii mă-sii de nesimţit care nu apreciază cea mai tare formaţie care este, Metallica, vor sta apoi şi vor cugeta, atotcunoscători ai fenomenului, "bă, sigur boşorogii ăştia sunt Emerson, Lake and Palmer, arată ca şi cum ar fi cântat la Woodstock. Ăla vopsitu' oare o fi Alice Cooper sau e unul de la KISS? Pula mea, oricine ar fi, cântă prost, ca Hetfield nu-i nimeni.".
Restul, estimez eu maximum 5-10 prin întreaga ţărişoară, într-un prim moment vor exploda cât se poate de sexual prin chiloţi, apoi, după câteva minute de curăţat cu Kleenex toată murdăria, vor începe să murmure rând pe rând Michael Denner, Hank Sherman, Timi Hansen şi King Diamond, pe numele mirenesc Kim Bendix Petersen, adică Mercyful Fate, una dintre cele mai mari formaţii de heavy metal care a existat şi va exista vreodată pe planeta Pământ, şi care de vreo 11 ani e on hiatus. Danezi de ai lui Lars, pentru roacări, ca să creem o legătură cu puţinele lucruri pe care le ştiţi şi voi.
Să stau să explic aici ce înseamnă Mercyful Fate echivalează cu a-mi pierde vremea, e suficient să urmăriţi faţa lui Hetfield, felul în care îl priveşte  pe King Diamond, pentru a vă da seama cam pe unde e Mercyful Fate în lumea celor care înţeleg şi apreciază valoarea reală. Tocmai de asta Hetfield, partea lucidă şi cu bun simţ din Metallica, a înţeles că în unele momente trebuie să ştii când să taci. Ăsta e unul din acele momente.
A propos de Metallica, e tot mai clar că au crunte pierderi de memorie, pe undeva de înţeles când abia ce ai împlinit treij' de ani. Din când în când îşi aduc aminte că pot avea gusturi bune şi că în perioada "Kill'em All", "Ride the Lightning" şi parţial "Master of Puppets" erau capabili să scrie discuri trăznet. De remarcat şi că atunci când Mustaine a urcat pe  scenă să cânte cinci piese cu ei, brusc Metallica sunau ca şi când chiar aveau chitarist. Nu-i rău că l-au luat la timp pe Hammet, au salvat Exodus de la a deveni o formaţie de trei lei.

No comments:

Post a Comment