Wednesday, August 17, 2011

Manifestul falsului isteric

În ultimii ani am observat că mă enervez foarte uşor, pe foarte multe lucruri şi, mai ales, pe foarte mulţi oameni. Oameni care au impresia că sunt un descreierat greu de mulţumit şi cu o viziune oarecum neadaptată la "rigorile" prezentului. Pentru aceştia am întocmit un mic ghid, că decalog nu i-aş zice, ar fi prea  banal, ghid care să-i ajute să înţeleagă de ce reacţionez tot mai agresiv în faţa unor lucruri care încalcă bunul simţ. Bunul meu simţ! Sunt deja convins, ca în nenumărate alte rânduri, că unii vor crede că scriu despre ei. E problema voastră, dragilor, eu n-am explicaţii de dat!

1. Dacă vrei ceva de la mine, spune-mi, nu te aştepta să-mi dau eu seama. Eu nu cred şi nu presupun, eu ŞTIU.  Şi stiu pentru că ai avut decenţa să-mi spui tu.
2. Dacă te-am ajutat, am făcut-o pentru că am vrut, nu pentru glorie şi nici pentru a lua premiul Nobel la sharing cu Maica Tereza. Nu aştept să mă ajuţi la rândul tău, în compensaţie. Dacă, însă, voi apela la tine, ai măcar bunul simţ să răspunzi. Suport fără probleme un refuz, nici măcar nu trebuie să-mi explici de ce mă refuzi. Dar nu încerca să ma eviţi pentru că automat te cataloghez drept un gunoi needucat.
3. Nu mă cauţi dacă n-ai ceva de spus. Urăsc întrebarea "ce faci?" adresată în lipsă de alte subiecte de discuţie.
4. Nu-mi faci confidenţe spunându-mi în şoaptă ca nu care cumva să povestesc şi altora. Dacă n-ai încredere în mine, nu mă faci părtaş la intimităţiile tale şi pace.
5. Nu-mi vorbeşti numai despre tine, despre ce faci tu, despre ce probleme ai tu. Soarele nu răsare din fundul tău, ci din al meu!
6. Nu-mi povesteşti cu lux de amănunte despre nişte personaje pe care nu le cunosc. Dacă am asemenea curiozităţi, iau cartea de telefoane!
7. Nu mă chemi la o întâlnire la care stai cu telefonul la ureche. A propos de asta, dacă ai de vorbit la telefon, ieşi din cameră/birou sau ridică-te de la masă!
8. Nu-mi cere "sfaturi" doar pentru a nu ţine cont de ele, după care ai pretenţia să ne lamentăm în doi pe nefericirea ta.
9. Nu mă duce niciodată în locuri pe care ştii foarte bine că le detest, în compania unor oameni pe care-i detest, cu obiceiuri pe care le detest, să facem împreună lucruri pe care le detest visceral. Am un respect deosebit pentru integritatea nervilor mei.
10. Nu-mi transmiţi mesaje mixte pentru a-mi testa rezistenţa psihică sau pentru a te simţi tu băgat în seamă. Am centura neagră cu zece dani la mindgames.
11. Nu te angajezi că faci ceva, după care, indiferent de motive, nu mai faci. Nu mă interesează instabilităţile tale emoţionale şi nici nu ţin să probez pe timpul şi nervii mei veridicitatea zicalei "gura bate curu'". 
12. Nu-mi invada intimitatea, nu-mi vorbi de la doi centimetri, nu mă fă părtaş la duhorile tale.

Probabil sunt mai multe, astea mi-au venit în minte acum. Pentru cei care se vor mira ca proasta-n prispă şi vor spune că sunt extremist, îi informez respectuos că majoritatea acestor reguli ţin de educaţie, care pare a fi tot mai extremistă. Sau de nişă, cum se spune acum.

2 comments:

  1. Achiesez (asa ca sa folosesc un cuvant la moda acum)la cele exprimate mai sus si nu inseamna decloc ca esti extremist, ci tine de bunul simt asa cum bine ai spus.
    Poti sa ne mai povestesti ce se mai intampla pe la CityFM?

    ReplyDelete