Friday, July 1, 2011

Regina a murit, da' s-a dezgropat Mormântul

Una dintre formaţiile pe care le ascultam în adolescenţă se numea Sepultura. Probabil că mulţi sunt în aceeaşi situaţie cu mine, cu siguranţă şi mai mulţi au auzit de Sepultura doar din vorbe, fiind doar un fel de legendă pe care n-au ascultat-o, dar care nu le place "pen' că urlă". Şi da, pentru mine, ca pentru majoritatea, Sepultura a murit atunci când Max Cavalera şi-a luat catrafusele şi s-a cărat. După câţiva ani şi câteva discuri pe care mai nimeni nu s-a obosit să le descarce de pe internet, darămite să le mai şi cumpere, s-a cărăbănit şi fratele Igor, iar împreună au format Cavalera Conspiracy. Trupă decentă, altminteri, cu majoritatea calităţilor vechii Sepultura: riffăreala thrash şi hardcore, versuri cu un nivel intelectual autolimitativ, etc.
Zilele astea, însă, dintr-o curiozitate combinată cu plictiseală, am descărcat noul disc Sepultura numit Kairos. M-am surprins bătând din picior ritmul, aproape de schiţarea unui headbanging de complezenţă: sună bine, and I mean, BINE! Cineva i-a spus lui Andreas Kisser să-şi tragă doar pe acasă băşinile elitiste de most-underrated-guitarist-in-the-world şi să se concentreze pe lucrurile simple, dar de efect. Revelaţia este, însă, Derrick Green, care, ironic, are deja mai mulţi ani în Sepultura decât a avut Max Cavalera: omul e un vocalist mult mai bun ca Max şi pe Kairos RUPE! Discul nu e unul perfect, are prea multe piese, unele seamănă între ele, dar e un uriaş pas înainte.
Dacă ăştia şi-au băgat minţile în cap, o altă trupă pe care o ador, Queensryche, a luat-o din nou urât pe arătură, după ce abia îşi revenise cât de cât. "Dedicated to Chaos" e unul dintre cele mai proaste albume pe care le-am ascultat în ultima vreme, deşi începuse bine. Nici dacă Geoff Tate mi-ar explica jumătate de zi ce a vrut să spună pe acest CD n-ar fi de ajuns, cred că tot l-aş băga în mă-sa. OK, a vrut să se dea eclectic, a vrut să ne arate că rockul clasic e de căcat, că snobii adevăraţi ascultă jazz sau fusion şi s-a gândit că dacă figura a ţinut pe "Empire", ţine şi acum. Singura diferenţă între aceste două discuri e că "Empire" este o capodoperă, în vreme ce "Dedicated to Chaos" e doar o băşină răsuflată de pensionar incapabil de a-şi mai controla sfincterele. Futu-vă, Queensryche, futu-v-aş impostura pseudointelectuală cu care vreţi să ascundeţi că fără DeGarmo sunteţi aproape praf!
A propos de asta...eu cu cine mă duc duminică la Judas Priest şi Whitesnake?
    

No comments:

Post a Comment