Sunday, July 10, 2011

Bon Jovi

Mă duc la concert în seara asta. Poate părea puţin ciudat, după ce am tot scris pe aici de Slayer, Negură Bunget şi Burzum, însă nu e deloc aşa. Funcţionez pe principiul lucrului de calitate, deci pot vedea şi o comedie romantică, dacă nu e idioată sau asculta ceva comercial, dacă nu-mi insultă inteligenţa.
Bon Jovi e una dintre formaţiile pentru care am un respect enorm, şi nu doar din punct de vedere muzical. Au discuri bune, au câteva capodopere, destule mizerii, însă au ceva ce prea puţine grupuri au: coeziune. Cântă de mai bine de 30 de ani şi n-au avut decât o singură schimbare de componenţă în timpul ăsta, atunci când bassistul Alec John Such a decis să părăsească trupa. Nu l-au înlocuit oficial nici până la ora la care scriu treaba asta, deşi Hugh McDonald e alături de ei de 20 de ani. Bon Jovi e genul acela rarisim de grup în care fiecare trage pentru celălalt, nu se lasă unii pe ceilalţi, îşi respectă individualităţile, n-au orgolii tembele. În plus, deşi nu cred să existe femeie în lumea asta care să nu umezească chiloţii când apare el, Jon e un model de seriozitate: n-a dat cu pula-n masă, n-a hărţuit cameriste, n-a făcut copii prin toată lumea. 
Cu toate că m-am documentat temeinic pe setlistul întregului turneu european, am o temere: dacă nu începe showul cu "Raise Your Hands", piesa mea favorită? 
Cronica de concert vine, cel mai probabil, mâine.

No comments:

Post a Comment