Sunday, December 5, 2010

Traficanţii de rahat

Într-una din zilele trecute pălăvrăgeam cu o bună prietenă despre o anume tipologie umană pe care eu am denumit-o ulterior, făcând rapel la sus-amintita discuţie şi la câteva experienţe personale, aidoma titlului.
Traficantul de rahat este individul a cărui viaţă gravitează numai şi numai în jurul rahatului. Rahatul este viaţa sa şi viaţa sa e rahatul. Atenţie, n-am spus că are o viaţă de rahat sau că este un om de rahat, nici pomeneală de aşa ceva, rahatul despre care vom povesti fiind unul cu adevărat delicat şi fin.
Aşadar, traficantul de rahat, a cărui viaţă este, după cum am stabilit anterior, rahatul, îşi ocupă ziua cu consumul şi plasarea sublimei materii prime căreia i-a dedicat existenţa-i. Pentru a fi un traficant de rahat credibil, trebuie să-l şi consume cu profesionalism, ceea ce, oricum, face, pentru că este plăcerea sa supremă aceea de a mânca rahat ori de câte ori îi dai ocazia. Dacă nu i-o dai, nicio problemă, şi-o va lua singur. Important e să laşi garda jos, să-i răspunzi la salut sau la câteva întrebări inepte, truisme la care şi-a răspuns de multă vreme singur, însă cumva trebuie să testeze piaţa, poate, cine ştie, e rost de un nou sau vechi client.
Problema cea mai mare a traficantului de rahat e că, după o vreme, papilele sale gustative se obişnuiesc cu gustul oricum unic al rahatului, şi nemaisimţindu-i aroma fină, trebuie să-l teleporteze cumva în gura altuia, pentru a-i percepe parfumul. De aici şi denumirea sa de traficant: altruist din fire, cheamă întotdeauna musafiri la ospăţul său cu diferite sortimente de rahat. Şi chiar dacă rahatul are culori, arome şi forme variate, el îşi menţine constantă proprietatea de bază: e, totuşi, rahat! "Cheamă" e un mod de a spune, pentru că, în realitate, îi obligă să-i cumpere rahatul. Le deschide larg gura cu un depărtător similar celui pe care-l utilizează un ginecolog(sau Pierre Woodman, după caz şi preferinţă), apoi începe să le dejecteze  pe gât, cu voluptate de vidanjeur, rahatul pe care l-a extras în prealabil din propria sa gură.
Dacă traficantul de rahat spune ceva, e clar că mănâncă rahat, dacă promite că va face ceva, sigur face un rahat, dacă vrea ceva, vrea un rahat, dacă umblă cu cineva, sigur ăla e un rahat, pentru că rahatul trage la rahat, e sinistra solidaritate de breaslă. Dar n-aş vrea nici în ruptul curului să fiu înţeles greşit: rahatul ăsta e o delicatesă adevărată! Dulce şi adorabilă, aidoma celor care fac trafic cu ea!