Thursday, August 12, 2010

O poponărie veche

Am găsit textul ăsta în vreme ce făceam curăţenie printre documente (mentenanţă, să înţeleagă şi corporatiştii care mă mai citesc), nu l-am publicat nicăieri, dar e bun ca stil, mesajul, mă gândesc eu, şi-a cam pierdut din substanţă. Nu-mi aduc bine aminte când l-am scris, dar cred că are aproape doi ani, într-o vreme foarte tulbure a existenţei mele. În fine, am zis să nu se piardă, deci îi fac loc aici, ca bonus track:

"Cele pe care le voi scrie mai jos nu constituie o ameninţare, nu sunt sub nicio formă o declarţtie de război, o critică gratuită sau expresia unor isterii, ele reprezintă o banală “notă informativă” la situaţii şi evenimente prin care am trecut în ultima perioadă, lucruri cu care, şi asta este cert, v-aţi întâlnit fiecare dintre voi la un moment dat în viaţă. Senzaţiile de rău fizic pe care vi le-au provocat trebuie să fii fost, însă, identice. De aceea, voi folosi pluralul, voi fi Legion...

V-aţi obişnuit să criticaţi şi să urâţi tot ceea ce nu înţelegeţi, să stigmatizaţi tot ce nu vă seamănă, doar pentru că trăiţi după ideea cum că “ştiţi totul”. În realitate, vorbind în sistemul vostru de valori, nu ştiţi nimic, ba mai mult decât atât, orice prost din lumea asta poate “şti”, important e să “înţeleagă”, deci “a şti” e irelevant. Voi nu înţelegeţi nici măcar faptul că nu ştiţi (încă) nimic…
Crezându-vă omniscienţi şi purtându-vă egocentric, vă vedeţi perfecţi, iar pe toţi ceilalţi inferiori, plini de defecte, mici şi neînsemnaţi în faţa măreţiei voastre…ceea ce poate sunteţi, deşi, iarăşi, e lipsit de importanţă practică. Nu ştiţi să ascultaţi decât propria voastra voce în timp ce vă invocă suav ode închinate vouă şi numai vouă. Asurziţi şi îmbătaţi de glasul minunăţiei pe care o reprezentaţi, nu veţi auzi niciodată zgomotul pe care-l face în aer sabia ce vă va taia odată capul…
Vi se pare atât de penibil să ai pasiuni, pentru că voi nu le aveţi, vi se pare patetic să fii sensibil, pentru că voi nu puteţi fii, vi se pare jalnic să fii un nebun frumos, pentru că voi sunteţi prea frustraţi pentru a putea face vreodată o nebunie frumoasă, vi se pare atât de ciudat să ai mici “ciudăţenii”, tocmai pentru că voi aveţi numai ciudăţenii, şi sunt atât de multe încât vă derutează, vă taie contactul cu realitatea şi vă fac să nu vă daţi seama cât de înguşti sunteţi la minte în eterna voastră cruciadă de a părea cei mai normali. Uitaţi că sunteţi şi voi tot atât de “ciudaţi” în nişte comportări precum sunt toţi cei pe care-i dispreţuiţi…am, însă, un gând straşnic: de ce nu v-aţi zdrobi voi capetele în “ciudaţeniile” mele?
În lipsă de idei, căutaţi vinovaţi, neavând argumentaţii, preferaţi să urlaţi precum şacalii, gândindu-vă că intimidaţi. Sunteţi doar amuzanţi…sunteţi amuzanţi pentru că ador să vă ascult ţesând cu stângăcie un plauzibil stânjenitor. Cred doar ceea ce văd şi simt, niciodată ceea ce trâmbiţaţi voi sus şi tare, şi chiar dacă nu v-o spun, vă simt adevăratele gânduri de fiecare dată, vă ştiu reacţiile înduioşător de previzibile cu mult înainte de a le avea. Nu v-o spun pentru că-mi place să vă fac jocul, să văd cât de proşti îi credeţi pe ceilalţi, că sunteţi voi cei mai deştepţi, lucru deja axiomatic, însă de fiecare dată trageţi nădejdea că, de ultima oară de când mi-aţi testat credulitatea, m-am prostit şi mai rău, şi că vă absorb, îmbătatşi prosternat,  minciunelele. Atâta vreme cât nu vă recunosc de profesori, nu dau doi bani pe lecţiile voastre de (i)moralitate! 
N-aveţi nimic pentru că nici măcar nu încercaţi să aveţi (poveştile în care unu’ a borât, după care aţi tras la sorţi cine haleşte cu linguriţa nu se pun, deşi pariez că v-aţi distrat grozav şi credeţi că sunteţi super cool, nu nişte nătărăi ca mine). Aveţi doar foarte mult tupeu şi speranţa că atunci când vă veţi fi încheiat recitalul de critici şi vă veţi fi golit încărcătoarele de dejecţii aruncate cu generozitate, point-blank, nu voi mai fi în picioare. Atunci, însă, vine rândul meu, Butch Cassidy-style."