Thursday, May 27, 2010

Solidaritatea e cea mai cruntă labă

Uneori trăiesc cu impresia că plecasem la udat buretele în timpul orelor de altruism pentru trepanaţi, altminteri nu-mi explic de ce orice iniţiativă de solidaritate entuziasto-cretinoidă mă scoate din minţi. Nu mă înţelegeţi greşit: mi-e foarte milă de o bătrânică ce trăieşte dintr-o pensie de 400 RON, mi-e milă de un băiat care pare nu foarte întreg la minte, dar care vinde iarnă/vară ziare în intersecţia de la Patria, în Braşov, mi-e milă de copiii abandonaţi prin orfelinate de nişte iresponsabili care au dat din cur de două ori şi pentru care noţiunea de contracepţie e tot atât de străină ca apa şi săpunul, însă, niciodată nu-mi este milă de cretini şi nici nu voi putea rezona solidar, vreodată, cu proştii.
E la modă în zilele noastre să încerci să găseşti tot felul de motivaţii, argumente sau justificări dintre cele mai alambicate pentru situaţii în care prostia, uneori abisală, este cea mai simplă şi mai onestă explicaţie. Aud constant următoarele cuvinte: "nu-l băga în seamă, e beat". Aşa, şi? Nu cumva, până să fie beat, e, mai întâi de toate, foarte prost? Poate că e într-atât de prost încât nu-şi dă seama cât de prost devine după ce se îmbată, deci, facem ce facem şi tot la prostie ajungem. Churchill, în contrapartidă, era beat mai tot timpul, însă asta nu-l făcea prost, ba din contră.
Ehhh, proştii trăiesc după nişte reguli pe care cineva, nu ştiu cine, le-a stabilit, iar ei, ca nişte drone, le adoptă fără a clipi. Prostul a citit el în manualul micului om de bine, scris de Isus Christos şi îngrijit de Yahweh, că el trebuie să fie bun şi altruist, că omul bun merge seara în parc şi le suge pulile boschetarilor, pentru că, nu-i aşa, peste câţiva ani, Domnul îl va răsplăti înzecit şi i-o va aduce la uşă pe Tera Patrick, care-i va trage cel mai tare blowjob din ultimii 30 de ani.
În spiritul acestei comparaţii, prostul simte nevoia de a fi solidar cu alţi proşti, numărul de proşti solidarizaţi pentru cauza unui prost fiind în directă proporţionalitate cu prostia individului în jurul căruia se strâng rândurile decerebraţilor.
Trei exemple edificatoare pentru cele scrise mai sus:

1. Adrian Mutu ar fi putut fi un fotbalist genial, însă s-a mulţumit cu statutul de prostul satului. Cum prostia şi domnia se plătesc, într-un final, FIFA l-a pus să cotizeze grupa mare către Chelsea pentru perioada în care era suspendat pe motiv de prafuri în nas. Ei bine, foarte mulţi proşti de prin România se gândiseră să fim solidari cu prostul de Mutu, să facem o chetă naţională şi să-i plătim, noi românii (ce-mi place formula asta de adresare, mă excită de a dreptul), amenda, de parcă prizase din sacrificiu pentru poporul român.

2. Nişte motociclişti cretini făceau agerimi pe ocolitoarea Braşovului (găsiţi filmuleţe pe Youtube sun numele Kiki + încă un cuvânt cheie), toţi retardaţii erau surescitaţi de cât de culeanu e ăsta. Zilele trecute, un taximetrist foarte prost a întors pe linia continuă, motocicliştii cretini goneau ca nişte cretini ce sunt, şi în goana lor nebună, s-au înfipt în taximetristul care întorcea pe linia continuă. Le mai aranjează şi Bărbosul, prostul tot de mâna prostului o mierleşte. Cretineii, în loc să priceapă mesajul, fac solidaritate pe Facebook cu tembelul, să se pună el pe picioare şi pe două roţi, ca apoi să-şi reia activităţile iresponsabile prin care a devenit celebru. Şi stereotipia asta cu "a doua şansă" e o mare poponărie. Uzual, cel care primeşte o a doua şansă are grijă să o fută mai abitir ca prima dată, o interpretează ca o oportunitate de a desăvărşi ce n-a fost în stare să termine la prima strigare, nicidecum ca pe o ocazie de a-şi băga dracu' minţile-n cap. D-aia e bine să nu-i dai încă o şansă unei femei care ţi-a făcut nasoale de prima dată, să te bagi în afaceri cu unul care ţi-a tras ţeapă o tură, etc.

3. Statul îmi cere zilele astea să fiu solidar cu proştii care l-au votat pe marele anticomunist şi antimineriadist de la Cotro acum că au rămas în cururile goale, fără pensii şi salarii, ba chiar să fiu solidar şi cu gaşca lui de şmecheri putred de bogaţi care fac haiducie pe reverse, tăind de la sărăntoci pentru a da avuţilor. Niciodată! Îmi doresc din suflet ca cei care mă făceau odată comunist să moară de foame cu poza personajului în braţe.

Aşa cum scriam mai sus, proştii mor întotdeauna solidari, de mâna unui prost pe care l-au susţinut. Iar asta nu se cheamă genocid, ci statistică.