Wednesday, January 27, 2010

Autoportret vol.6: Mama eroină

Conform DEX-ului, lectură obligatorie, cred eu, aşa, în paranteză, misoginul e ăla care urăşte femeile. Ducând raţionamentul puţin mai departe, misoginul e posesorul de pulă, plus Martina Navratilova, care crede că femeile sunt proaste, sau, în orice caz, mult mai proaste decât e el, intelectul lor redus fiind cauza tuturor relelor de pe pământ. Eminamente greşit! Femeia nu gândeşte, însă asta nu o face, automat, şi proastă. Nu gândeşte pentru că nu a fost construită de aşa natură, motiv suficient pentru a nu i se reproşa inactivitatea cerebrală pe acestă linie. Dacă ajunge să fie şi proastă, e din alte raţiuni, ce, cred eu, ţin de etajele inferioare ale sistemului nervos, de la paleocortex la vale, plus de regimul social. Negândind, acţionează numai şi numai instinctual, sau, pentru a o cita, "fiindcă aşa simt eu", de unde rezultă şi că anumite lucruri sau idei îi sunt întipărite direct pe cromozomi. Restul sunt reacţii aberante pe fondul incapacităţii de a gândi, exemplul cel mai bun fiind ăla în care duduia se oftică că te uiţi la o alta pe stradă, crezând că uitatul echivalează cu fututul, fie el şi unul mental. Bine, şi iarăşi fac o paranteză, femeile se uită în egală măsură la alte femei, însă nu recunosc asta nici în ruptul capului.
Date fiind cele expuse până acum, ajungem la obsesiile feminine: să se mărite, să aibă maşină puternică sub pizdă, că cică aşa se simte ea mai în siguranţă, să-şi cumpere o mie de perechi de pantofi care nu se asortează cu nimic din dulap, şi, sine-qua-non, faimoasa "îmi doresc enorm un copil".
În cele mai multe cazuri, copilul este rezultatul unui imens egoism feminin, ce poate avea diferite origini. Se poate ca tuta să bifeze şablonul ăleia care crede că toţi bărbaţii sunt nişte porci insensibili şi incapabili de a o pupa-n cur toată ziua, bitongul fiind răzbunarea ei în faţa acestei crude lipse de iubire, pe ideea "bine, nu mă iubiţi voi, cu toate că sunt o minunată, atunci îmi voi face eu fiinţa care mă va iubi necondiţionat". Puţin îi pasă vitei că acel copil va fi handicapat de la naştere de lipsa unui tată, chiar aşa bulangiu cum e bărbatul, puţin îi pasă că boracul o va urî intens pentru cât de egoistă a fost, în momentul în care va înţelege cum a ajuns el pe lume, toate astea nu reprezintă argumente convingătoare: ea tot vrea un copil. Dă-le în pizda mamii lor de consecinţe, contează doar dorinţa ei! Există şi funcţionează şi varianta nefericitei în căsnicie şi la locul de muncă corporatist, care vrea copil "să-i însenineze viaţa", ca babuinii.
Se poate să fie o ţigancă borâtă care produce copii cu o viteză mai mare decât cea cu care clocea Regina Alienşilor ouă, sau poate fi o româncă proastă, cu mentalitate de fundamentalistă ortodoxă, care a fost învăţată că unica menire a femeii e să nască şi să facă de mâncare. Şi aia face copii tot din egoism, egoismul de a-l sluji pe Dumnezeu.
Se mai poate să fie o boambă îndrăgostită iremediabil de un mârlan, şi, în negândirea ei să se gândească că va pune mâna pe el şi-l va transforma în bărbat de casă, trântindu-i un copil cu care să-l şantajeze emoţional. Merge şi varianta: "dacă tot nu va fi niciodată al meu, măcar să rămân cu ceva de la el, acest copil, sânge din sângele lui". E şi asta egoistă, nu?
Preferata mea rămâne târfa care s-a futut din greu cu toţi cocliţii, fotbaliştii, bănică juniorii, poponeţii, plăpcienii sau alţi dorobanţieri, cea care bagă în gura tot ce seamănă cu un cilindru, şi care vede copilul drept biletul ei de intrare în casta doamnelor respectabile care nu sug pula, pline de pudoare şi dispreţ faţă de pornografia care ne înconjoară. Sunt egoiste pe motiv că copilu', cacofonie asumată şi denumită mai jos licenţă literară, e monedă de schimb, aidoma pizdei.
Am convenit până aici că copilu', din nou cacofonie denumită mai jos licenţă literară, e numai şi numai expresia egoismului ei feroce. Să plimbe ursul cu graţie orice idiot care-mi va spune că femeia iubeşte copiii, că aceştia reprezintă împlinirea şi integrarea ei în Zen-ul lui Page şi Plant, că statutul de mamă este supremul feminin...ce-i, bă, cu lăbăreala asta? Femeia vrea copii pentru că s-a plictisit de pantofi, pulă, maşini, cluburi şi excursii la Paris.
Şi tot pentru că nu gândeşte, nu se va opri aici: nuuuuuuu, duduia are planuri mari pentru copil, care, sărmanul, va deveni expresia tuturor frustrărilor şi neîmplinirilor acumulate din gros pe tot parcursul vieţii ei. Şi-a dorit să danseze graţioasă ca Ginger Rogers, da' de toantă şi grasă ce era semăna cu Das Boot-ul din filmul lui Petersen, îşi dă copilul la balet. Se uita cu invidie la Mihaela Ursuleasa cum cânta ea "Fur Elise" la pian, să-l dăm p-ăla micu' la pian, ce contează că rage ca un măgar castrat şi că are tot atâta ureche muzicală doar cât să recunoască diferenţa de timbru dintre băşină şi râgâială, lecţii particulare de pian, am zis! Apoi meditaţii la engleză de la 3 ani pentru că nu gândim; de unde să ştiu eu, mamă eroină, că la 3 ani copilul se consideră supradotat dacă, în loc să se cace pe el, zice că vrea la oliţă? Băgăm de încălzire nişte Ivanhoe şi Macbeth în original, eventual şi puţintel Dostoievski, să fie cult de mic, că aşa a zis Tudor Chirilă în scrisoarea lui către adolescenţi, aia de circulă pe intranetul de la multinaţională.
Copilul este, astfel, văzut şi purtat aidoma unui animal de companie, un fel de chihuahua pe care-l pui să latre, să scoată limba şi să stea în două labe. Ne dăm mare cu el, uite ce bine l-am dresat, spune poezii, are numai 10, cântă la pian şi în corul grădiniţei, sforăie în engleză, nu face laba şi îşi iubeşte enorm mama. Îşi doreşte puţoiu' aşa ceva? Nu, dar pe cine interesează.
Cât despre ea, a devenit o adevărată sfântă, ea e mamă, mă înţelegi, îţi este superioară, trebuie ca întreaga lume să se oprească atunci când traversează ea pe unde-i tună, cu copilul în braţe...sau în cărucior, mă rog, dacă e de la Vuitton. Copilul îi conferă imunitate în faţa oricărei "răutăţi". Pentru că este mamă, n-ai voie să-i spui nimic. Ia să dăm şi un exemplu: să zicem că te cheamă Mihaela Rădulescu, te dai vedetă, dar te-au prins paparazzi făcându-i o lucrare orală...stomatologică, pardon, unuia care-i mai cocalar de felul lui, cu vreo 15 ani mai tânăr, pe la el prin garsonieră, în timp ce dânsu' băga un Forza Motorsport pe Xbox. Acu' cine-i nesimţitul? Tu că te expuneai sugând pula fără jaluzelele trase, sau ăia că-şi făceau meseria şi te-au prins? Evident că în mintea ta, ei! Dar tu acţionezi numaidecât, punându-ţi copilul scut în faţa vizigoţilor! Te victimizezi, începi să plângi, să spui că eşti mamă, că şi Maica Domnului a fost mamă, că ai dreptul să-ţi creşti copilul ferit de toate măgăriile, semnezi scrisoarea deschisă cu "mama lui Ayan", faci apel la decenţă. E uber cool să sugi pula, însă, dacă ai gândi, ceea ce nu ţi se întâmplă, pentru că nu este anatomic posibil, ai suge-o cu discreţie, într-aşa fel încât să ştie numai doi oameni: tu şi posesorul pulii.
Pentru că femeia nu gândeşte, pentru că acţionează doar după cum simte, şi simte întotdeauna foarte, foarte prost, pentru că-şi hrăneşte egoismul cu viaţa unui copil care n-are nicio vină că mă-sa e cretină şi, negândind, nu ascultă de cei care o fac, unul dintre puţinele regrete în faţa forfaitului vieţii de spital e că aş fi putut face mult bine lumii cu chiureta în mâini.

Update: Faptul că nu gândeşte nu trebuie reproşat femeii, ea neavând nicio vină că aşa a fost construită. Nu gândeşte pentru că nu poate, nu pentru că nu ar vrea să o facă. Există, însă, femei care înţeleg şi ascultă raţionamente şi argumentaţii logice, pe care şi le însuşesc şi pe care le aplică ulterior foarte bine, în context şi în funcţie de o situaţie sau alta, chiar dacă nu sunt creaţiile lor. Există, însă, şi mai multe femei care se cred deştepte şi care confundă "a simţi (prost)" cu "a gândi". Oricum ar da-o, tot prost iese! Aviz unor amatoare!

Mama (eroină) a lui update: Nu orice mamă e automat şi eroină. Există şi mame normale, care înţeleg copilul ca pe un moment normal într-o cronologie normală a unei vieţi cvasi-normale. De exemplu, mama, chiar dacă a derapat şi ea vreo 5 ani...să-l ia dracu' de pian! :P