Sunday, September 26, 2010

M-aş privatiza, da' mi-e frică

Probabil că am mai spus-o, dacă n-am făcut-o, o repet: n-am niciun fel de spirit antreprenorial în mine, iar treaba asta mă face angajatul perfect în domeniul în care prestez pentru că nu-mi vin idei de externalizare a muncii intens intelectuale prin care-mi satisfac nevoia de tehnologie şi haine scumpe. 
Cu toate acestea, am tot respectul pentru cei care nu se mulţumesc, aidoma mie, cu salariul, şi identifică modalităţi prin care să facă un ban cât se poate de cinstit. Un asemenea individ e infamul Sorin Ovidiu Vântu, pe care nu pot decât să-l admir pentru talentul de a spolia câteva sute de mii de proşti cu ghiotura. Iar când oferta e atât de generoasă, parcă e păcat de la bunul Doomnezeu să nu profiţi de ea, nu credeţi?
Într-una din zilele trecute mi-a venit şi o primă idee de biznis bazat, cum altfel, pe munţii de prostie de a dreptul mistică din Românica. După cum spune titlul, fie de frică, fie de lene, n-am să o pun niciodată în practică, aşa că cedez fără nicio pretenţie drepturile oricărui întreprinzător mai curajos.
Ştiţi că prostul nu e el prost destul dacă nu crede cu tărie că totul vine de la Dumnezeu, iar dacă de mâine se hotărăşte Dumnezeu să treacă şi criza asta, o să se dea iaraşi credit cu buletinul, ca pe timpuri. Da' şi Dumnezeu ăsta nu e chiar fraier, ajută, da' trebuie şi tu să mai dai un ban, acolo, o atenţie, o măslină, o ciocolată străină, mai tu o iconiţă sfinţită, nişte pământ sfânt de la Ierusalim, butelucuţa cu aghiazmă, ce maik, toată trusa de prim-ajutor a micului fundamentalist ortodox.
De multă vreme trăiam cu impresia că marile idei se nasc din rahat, şi cum curăţam eu litiera preacinstitului Boris, motanul jupânesei, revelaţia afacerii profitabile mă luă, aşa, de jos. De ce n-aş vinde eu, la preţuri promoţionale, săculeţi conţinând pământ sfânt de la Ierusalim? Îmi trebuiesc doar nişte, doooh, săculeţi, puţină sfoară cu care să-i leg şi nişte etichete-certificat de autenticitate cu semnătura Mântuitorului pe care le printez la orice imprimantă laser. Cât despre conţinut: nisipul în care s-a căcat *slash* pişat cu generozitate pisoiul, care oricum are o mireasmă particulară ce poate oricând trece drept miros sfânt. La ce nasoleală vine iarna asta şi la câtă nădejde au proştii în Doamne-ajută, cred că bietul Boris nu apucă să facă... pe măsura cererii. Sfinte Căcat, nu că-i o idee de milioane? 

4 comments:

  1. s-a facut deja, io am primit in urma cu doi ani. l-am pus la o floare-n ghiveci.

    ReplyDelete
  2. vezi ca poate-ti trage sefu' un fulger de nu te vezi

    ReplyDelete
  3. @ Petrov: curat murdar, n-am talent antreprenorial, din moment ce s-a mai făcut. Planta ta a crescut până la cer?

    @Anonim: mda...sau poate cumpără şi el un bootleg :D

    ReplyDelete