Monday, June 28, 2010

Cronică dă concert sau SLEIĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR!!!!!!!!!!

Imediat după AC/DC scriam că nu va fi un live report, ci o cronică de moravuri, acu' e taman pe dos, mănânc căcat despre muzică, dar nu iert nici moravurile. M-am dus la Sonisphere Romania, doar în cea de a doua zi, o dată din raţiuni financiare, cel puţin pentru prima zi, a doua oară din considerente de respect şi instinct de conservare. Manowar mi-a ajuns anul trecut, Accept cred că aş fi văzut, Paradise Lost e ascultabil doar pe CD, de Volbeat n-am
auzit şi nici nu cred să-mi doresc o schimbare în ceea ce-i priveşte, cine pula mea sunt Orphaned Land şi cu asta cred că explic pe înţelesul tuturor de ce am sărit din schemă prima zi. Acum, o să încerc să mă abţin cât voi putea de mult pe tema "da' la ramştain nu te-ai dus?" şi să abordez problema cu un maximum de delicateţe de care pot da acum dovadă. Când a murit belitul de Layne Staley cred ca a fost una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea, acu' că nu mai e, am început să tolerez Alice in Chains, dar să mă duc la un concert cu ei, peste cadavrul meu, cât despre Rammstein, Laibach pentru virgine nu servesc.
Şi aşa ajung la cea de a doua zi, aia cu Big Four of Thrash, stil muzical extrem de aproape sufletului meu chinuit de atâtea şi atâtea metale. Nu ma voi lamenta că thrash fără Testament, Overkill, Flotsam & Jetsam sau Exodus nu e thrash, comentez evenimentu', dar până acolo să încep cu moravurile.
Tot ce-am scris la AC/DC e valabil şi acum, berea fute tot spectacolul, sau, mai bine zis, prostia băutorului de bere, care alege să se facă pulă şi să nu mai ştie la ce concert a fost. Doi - ţăranii, cocalarii, idioţii, hipsterii şi proastele venite doar pentru că dă bine să te lauzi la departamentul de contabilitate că ai fost la Metallica distrug aceste concerte. Marş, în morţii mamelor voastre, la Massive Attack, futu-v-aş să vă fut!
Şi ca să vedeţi că nu o ard în nasoale fără o bază, urmează nişte poze edificatoare, cu nişte comentarii impertinente pe lângă.

Ăsta era chiar băiat-salon, în afară că arăta ca un strungar, că avea (cred) "şalopeta" pe el, şi că puţea apocaliptic, ca şi cum în el muriseră duzini întregi de şoareci, n-aveai ce să-i reproşezi. Cel mai probabil fan Megadeth...

Favoritul meu, de departe, era venit cu prietenii săi foarte idioţi din Timişoara. Tot recitalul Slayer a stat cu spatele la scenă, rânjind încântat către haita care-i făcuse cea mai mare bucurie din viaţă: îl luase din faţa calculatorului unde zi-lumină face laba la poze de pe Facebook sau hi5, ba chiar, drept bonus, a avut voie să bea şi bere. Lumea era a lui!


De asta ador eu Metallica, pentru că acesta le reprezintă fanul prin definiţie. Domnul din imagine făcea parte dintr-un grup mai larg de, estimez eu, băcăuani, cu toţii purtau şepci şi treninguri, paporniţa la picioare, erau bine aghezmuiţi şi mormăiau la telefon, pesemne către soţiile şi mamele lăsate acasă să se lupte cu inundaţiile, versurile de la "One".
Mai am şi alte poze, de exemplu cu unu' de la Evenimentul Zilei şi prietena, foarte nemulţumită că nu vedea de mine şi de frati-miu, tipa semănând leit cu Klaus Meine de la Scorpions, ceea ce nu e deloc entuziasmant pentru feminitatea ei, dar mai ales pentru el, care, tehnic, îl fute pe Meine.

Destul cu discuţia despre oameni, trecem la muzică şi o să încep cu Anthrax, primii urcaţi pe scenă. John Bush e un vocalist de milioane, însă Anthrax înseamnă Joey Belladonna, abia re-reîntors în formaţie. Nu o mai ard aiurea în băşini şi spun că Anthrax au fost de departe cei mai buni în materie de comunicare cu publicul, dinamică scenică şi bună dispoziţie, iar faptul că au cântat primii mi se pare o uriaşă nedreptate. Setlistul a fost ales cu multă atenţie, personal visam la Caught in a Mosh de când eram puştan, iar Antisocial mi-a pus capac definitiv. Au vorbit puţin, dar foarte inteligent, fără gimmicks penibile şi inutile, Charlie Benante e încă un tobar de milioane, ce mai, I was sold! De fapt, pe undeva mă aşteptam să fie atât de buni, n-a fost cine ştie ce revelaţie de dimineaţă în pişat.

Megadeth nu mi-a spus mai niciodată multe, mă scoate din sărite Mustaine cu atitudinea lui de rock star, am şi o confirmare sigură a răşinilor cumplite din capul individului, însă nu pot nega faptul că e un chitarist senzaţional. Din păcate vocea a sunat ca o pulă, din păcate Dave Mustaine e prea infatuat ca să comunice cu publicul, din păcate nici nu au foarte multe "hituri" (Symphony of Destruction şi A Tout Le Monde au constituit excepţiile), din păcate Mustaine e şi un mare ipocrit, din fericire s-a întors Dave Ellefson la bass. Cu toate astea, nu mă pot supăra foarte tare pe ei...

Nici la capitolul Slayer n-am stat vreodată foarte bine, nu sunt nici măcar un ascultător inveterat de Slayer, darămite să mă stigmatizez cu apelativul "fan", însă ceea ce s-a întâmplat sâmbătă pe scenă m-a dat, literalmente, jos de pe căcat. Slayer a fost SINGURA trupă care s-a bazat doar pe muzică, fără "show", fără glumiţe penibile cu publicul, fără "you are great, we love you", doar un traforaj viteză executat perfect. Aşa ceva n-am văzut de când mă ştiu, oamenii ăştia n-ar trebui lăsaţi să umble singuri pe stradă, sunt mult prea "periculoşi", Kerry King e fabulos, Araya, deşi nu mai are voie să facă deloc headbanging, stăpânea întreaga scenă, Hanneman e fără greşeală, dar marea senzaţie este acest unic Dave Lombardo, care bate cu o viteză şi cu o precizie de ceas elveţian. Dar nu ăsta mi se pare lucrul cu adevărat senzaţional, ci faptul că nu transpiră, nu oboseşte, e proaspăt, calm şi detaşat după fiecare piesă, de parcă ar fi folosit beţele alea la balotat mâncare chinezească, nu la tobe. Nu ştiu dacă în acest moment există toboşar mai bun ca Dave Lombardo în lume. U-L-U-I-T-O-R! Tot la Slayer s-a rupt şi mulţimea, m-a prins moshala în plin War Ensemble, dar nu mai conta nimic. Pe scurt, din câte formaţii am văzut în această viaţă, Slayer au dat clasă tuturor, tocmai pentru că nicio secundă n-au păcălit muzica, iar încheierea cu Raining Blood a fost sfârşitul lumii!

La urmă au urcat şi preferaţii prostimii, Metallica, despre care părerea mea e arhicunoscută: nişte mari oportunişti, în cel mai fericit caz mediocri, iar plasarea după Slayer le face cel mai mare deserviciu, până şi necunoscătorii realizând cât de subţiri sunt, prin comparaţie. Norocul Metallica se cheamă Kill'em All, Ride the Lightning şi, parţial, Master of Puppets, în rest, piese pentru lăbarul care crede că dacă ascultă Metallica, e şi mare roacăr. Îndrăznesc să spun că mi s-au părut foarte plictisitori, s-au bazat pe căcaturi poponăreşti gen "vă simteţi bine?", artificii & shit, iar Lars este incredibil de prost şi penibil, cred că şi mă-sa e în stare să bată mai bine. După primele beat-uri era transpirat precum Cotabiţă în zi de graţie şi mă gândeam la Dave Lombardo, care se oferise de multe ori să-l înveţe arta mânuirii tobelor. Recitalul Metallica a fost salvat de bis, când a mers un cover după Queen, dar mai ales cele două bucaţi de pe primul album, Hit the Lights şi Seek and Destroy. Ăla a fost singurul moment în care am simţit că, după două ore de aproape sinistră masturbaţie, am ascultat şi ceva thrash.
Topul personal arată, aşadar, după cum urmează:

1. Anthrax sau Slayer (Anthrax pentru atmosferă, Slayer pentru tehnică şi valoare)
2. Megadeth
.
.
.
.
.
.
10. Metallica (păcat de Trujillo, îşi pierde vremea cu prăpădiţii ăştia)
O întrebare retorică de final: oare de ce plătesc unii 200 RON pentru a se face mangă, pentru a sta cu spatele la scenă, pentru a vorbi la mobil şi pentru că le-a zis colegul de birou de Slayer că e culeanu?

10 comments:

  1. deci da sleier!

    Pe de alta parte, daca te iei de cocalarimea de sambata, nu iti poti imagina ceea ce s-a petrecut duminica. Unde a fost o combinatie de emoiste (una era trista ca dece port chiloti pe sub kilt), baietii de la contabilitate si fetele din bamboo.
    Deosebit

    ReplyDelete
  2. Ti-am mai zis!

    Nu ai cum sa pui Megadeth inainte lu Metallica!! Patetismul si penibilul a fost groaznic si nemasurat la Megadeth. Macar Metallica au avut show si sunet corect, chit ca nu il suporti pe Lars. Macar Metallica scoate chestii ascultabile, fata de Megabullshit, care produce ineptii de prin nouazecisiceva in coace...

    Iar Anthrax il pui acolo sus din nostalgie si pt ca ti se pare smecher sa iti placa niste outsideri, ca altfel nu ai arde-o in faze elitiste cu Overkill si Floatsam!!

    Iar show-ul Rammstein a pus lucrurile la punct in materie de showbiz, fiind peste AC/DC sau Metallica. Nu ai fost, nu ai vazut, nu comenta.

    Dar da, SLAYER a fost peste ce credeam ca este posibil sa vad si sa ascult vreodata! Cred in continuare ca Mustaine s-a ghemuit tremurand de frica undeva intr-un colt al vestiarului cand a auzit cum canta Slayer!!!

    ReplyDelete
  3. aaaa, ce rau imi pare ca nu am avut aparatul la mine, am vazut si eu niste tipi pe acolo care pareau din alt film...
    mi-a placut si incantarea de a fi acolo care se citea pe fata celor de la BGS :)))))

    ReplyDelete
  4. @ Ţătoiu: Metallica a scos chestii ascultabile până prin 1986, Megadeth a scos chiar anul trecut un album mai mult decât ascultabil, i-aş zice chiar bun. Iar Anthrax s-au pişat pe Metallica şi Megadeth cu foarte multă nostalgie, ce-i drept. Şi prin anii '80 Metallica tot bulangii erau, şi-au amintit cu nostalgie cei de la Anthrax.
    Tocmai pentru ca Rammstein e mai mult spectacol de circ decât muzică, nu m-am dus. Dacă vroiam să văd înghiţitori de flăcări şi exerciţii la trapez, plăteam la Brânduşa Novac.

    ReplyDelete
  5. Mai, scrii al dracu' de bine, uite la ce ora ma faci sa ma culc! Si nici macar n-am ajuns pe la jumate.

    ReplyDelete
  6. lasand la o parte mistoul articolului(de buna calitate dupa parerea mea , mi-a placut) nu pot spune ca sunt de acord cu parerile tale (dar asta nu inseamna nimic , sunt doar diferite) cu o singura si mare exceptie - slayer si de aia las si comentariul asta. ii stiam desigur , nu sunt fan dar mai am inca casete inregistrate acum vreo 20 de ani cu primele lor albume , auzisem , citisem , vazusem pareri despre cit de tari sunt concertele lor comparativ cu orice altceva dar nu eram prea convins . eee , acum e cu totul altceva , sa-i vezi live face toti banii si a meritat si numai pentru ei sa-mi misc curul pana la bucuresti . bestiali !

    ReplyDelete
  7. Din cate vezi, numa tie iti place Megadeth.

    Metallica sunt corecti, poti sa comentezi cat vrei. Uita-te in raft si vezi daca ai cumparat mai multe albume metallica sau megadeth?

    Nici Anthrax si nici Megadeth nu au ce cauta in titulatura de Big 4. Vorba lu Kerry King: Poate mai bine luau Testament si Machine HEad :-)))

    ReplyDelete
  8. @ Ionut Tata

    Kerry King are dreptate cu Testament, însă Machine Head n-au nici gara cu thrash-ul, deşi Flynn şi Demmel au cântat prin Vio-Lence sau Forbidden (Evil). După mine, în loc de Metallica şi Megadeth meritau să se "califice" Testament şi Exodus.
    Megadeth, pe de altă parte, n-au avut nicio perioadă de ambiguitate sexuală, ca Metallica. Aşa că lasă-mă cu corectitudinea lor.;)

    ReplyDelete
  9. E cea mai tare cronica de concert rock pe care am citit-o anul asta ;) Iar pozele cu tarani si bacauani sunt de vis ;)
    In rest, aprob la Metallica (pe vremuri "rockerii batrani" numeau fanii Metallica tzantzari, remember?), dar nu si la Megadeth, ca exista de pilda Hangar 18, da' na, dupa gust.

    ReplyDelete