Wednesday, February 10, 2010

Monet merge la budă

De felul meu, cred că bat înspre antisocial, uneori tinzând către mizantrop. Am înţeles asta văzând că nu-mi prea place să ies din casă, prefer un film bun unui bar şi un joc deştept unui film prost la cinema. Bine, am şi o explicaţie pentru care, cel puţin pe timpul iernii, nu mă înghesui să bat localurile: nu suport să-mi îmbâcsesc hainele cu fum de ţigară, şi poate că odată ar trebui să bag un post pe tema asta.
În fine...mă bătea gândul să scriu chestia de faţă pentru amicii de la Prin Braşov, dar cum ei sigur ar lăuda locul cu pricina, mi-am zis că nu are sens să le stric site-ul şi atitudinea preponderent pozitivă faţă de fostul oraş Stalin.
Duminică seara, imediat ce m-am reîntors din Bucureşti, m-am întâlnit cu o foarte bună prietenă, şi cum eu nu prea am habar de localuri & shit cam pe nicăieri în lumea asta, i-am lăsat ei alegerea cârciumii. Îmi spune că ştie de o ceainărie foarte mishteaux undeva pe Castelului, la numărul 37, ceainărie ai cărei proprietari sunt doi foşti şagunişti, ca şi noi doi, de altfel. Eu credeam că şaguniştii sunt, în mare, relativ inteligenţi, nu o ard elitist în exces, dar aveam să mă înşel amarnic, după cum veţi citi în continuare.
Ajunşi la locul cu pricina, primele ifose de nonconformism: nu se intră ca în orice local, trebuie să suni la interfon şi cineva îţi va deschide. Zis şi făcut! Odată străbătută curtea, ceainăria te pocneşte în bot cu o boemă lucrată, de hipsteri jegoşi, care s-au supraşcolit la Bucureşti şi care cred că treaba asta i-a făcut, din start, speciali. Totul arată clasic, bătrânesc, deliberat neamenajat şi nemodernizat, pereţii sunt plini de cărţi şi picturi în original, de unde reiese că accentul se pune pe cultură, nu pe zugrăveală, ca la profani, iar faptul că muzica nu era vreo selecţie făcută cu profesionalism din albumele clasice Darkthrone nu anunţa, nici el, ceva bun. Inspiraţia hipsterească de capitală se simte în tot locul, fiecare element te trage de mânecă şi-ţi şopteşte la ureche "eu citesc, sunt un artist sensibil, pasiunea mea sunt cărţile şi teatrul, chiar şi când beau o cafea, mintea-mi zboară către Nichita Stănescu". Chelnăriţa era tot de acolo, genul neo-hippie, şleampătă şi nemachiată, puţin stângace în mişcări, încercând să ne arate că mâinile ei se descurcă mult mai bine nu cu tava, ci dând paginile unei cărţi. Deja simţeam că nu mai am aer de la atâtea băşini elitiste, cred că dacă aş fi aprins o brichetă, până şi focul ardea în versuri. Clienţii se mulau pe tipologia celor care cred că băutul unui ceai cu denumire complicată îi certifică drept firi artistice, sensibile, boeme, pentru care dragostea e supremul triumf al vieţii.
Două chestii, însă, m-au dat literalmente jos de pe căcat: prima, igrasia prezentă pe absolut toţi pereţii, plus tavanul, despre care chelnăriţa ne-a zis imediat, nu care cumva să nu o observăm singuri. Era ATÂT de întinsă şi de evidentă, încât pot să jur că au aruncat intenţionat apă cu găleata pe pereţi, ca decorul să nu pară important, asemănările cu mansarda lui Eminescu nefiind deloc întâmplătoare.
A doua, însă, m-a lăsat fără grai; mă duc, ca tot omu', la buda stabilimentului, pentru a executa o pişare metaliferă, când intru acolo, să leşin. Băi, în budă, pe peretele din dreapta căcăstorii, trona o reproducere după Claude Monet. În acel moment am înţeles că mă aflam în faţa culmii culturii, mai sus nu există, mai mult nu se poate: în "Ceai et caetera" şi căcarea e prilej de artă. Şi tot în acel moment special mi-am simţit gura umplându-se cu un uriaş "futu-vă!".
Aşa hipstăreală ostentativă nu putea rămâne "nesemnalată", deci voi acţiona: o variantă ar fi să-i plătesc domnului Varg Vikernes, pentru prieteni şi fani cunoscut sub pseudonimul artistic Burzum, biletul de avion pe ruta Oslo-Bucureşti, să merg după el la aeroport, să-l aduc la Braşov, să-l las la poarta ceainăriei cu o canistră de benzină plus o cutie plină cu chibrituri de la Gherla, de aici omul descurcându-se de minune, în baza antecedentelor pe care le are cu nişte biserici de prin Norvegia natală, dar cum a declarat că nu-i place să călătorească, afacerea are slabe şanse să fie pusă în practică. A doua variantă, ce-i drept, compensatorie doar într-o mică măsură faţă de sublimul primeia, e să le dau aici adresa de mail, aşa cum trebuie, sperând că spam boţii o vor dibui rapid şi le vor umple căsuţa cu "enlarge your penis now": contact@ceaietc.ro
Aşadar, dacă vreţi să fiţi nişte căcaţi cu ochi, cărora le place să o ardă la simţul estetic şi, mai ales, la cultură, nu rataţi "Ceai et cetera". (Se) Merită! (sic!)

3 comments:

  1. Poate nu il poti momi pe Varg pana la Bucale, da' vezi ca poti aduce un lup autohteun, pe domnu' Cornelia si Lupu Rednic, care parca e si politist in timpu' liber.

    ReplyDelete
  2. am impresia ca esti o laba trista.

    ReplyDelete