Monday, February 8, 2010

Frecatul mangalului şi artistul total

În vreme ce contemplam eu infinitul alb, meditând, fără nicio legătură, bineînţeles, la cum dracu' va suna noul disc Burzum de apare pe 8 martie, mi-am adus aminte de o specie care-mi provoacă reacţii dintre cele mai agresive. Nu merită un autoportret, pentru că subiectul e mult prea derizoriu, epuizabil în două vorbe, dar se califică pentru a-l aminti.
Nu pot suporta monitorii de schi, dar pentru a înţelege aceasta aversiune (oare a câta?), trebuie să abordăm problema retrograd: urăsc monitorii de schi pentru că urăsc schiul, fără să-l fi practicat vreodată, şi urăsc schiul pentru că urăsc tot mai intens iarna, deşi sunt născut şi crescut la munte. Când eram copil, mă cam lăsa indiferent, în sensul în care nu mă omoram după săniuş, dar găseam sexy zăpada de Crăciun. Dup-aia am început să înţeleg că e cam nasol cu frigul şi cu izmenele la purtător, astfel că, prin generală, din indiferentă ce era, iarna îmi devenise oarecum antipatică.
Relaţia noastră s-a împuţit definitiv în momentul în care am devenit conducător auto; maşina arată ca dracu' cu jante de tablă, e toată murdară, preşurile mustesc de zoaie, consumă mai mult, mă enervează să curăţ zăpada, traficul e un coşmar, deszăpezirea nu se face, etc. Mă mai enervează iarna pe motiv că toţi corporatiştii cretini, ascultători de Guerrilla, vin "la munte", chit că habar n-au să schieze, sportul acesta devenind un nou prilej de snobism şi epatare. Asociind cuvintele "corporatişti", "cretini", "snobism", "epatare", rezultă că există şi bani de cheltuit pe prosteala asta numită schi. Existând bani, există, automat, şi şmecheraşi care să-i ia, iar aceştia sunt monitorii de schi.
Prin definiţie, toate putorile se fac monitori de schi. Putoarea de la munte e individul căruia nu-i place să muncească by default, în schimb e campion la sporturi, băut, ieşit în oraş cu băieţii, agăţat gagici. De plictiseală, învaţă să schieze de la alte putori asemeni lui, schiul constituindu-se într-un minunat mod de a fute câteva ore în timpul săptămânii, ca doar nu s-o duce în weekend, cu toţi ghiorlanii. Cu timpul, putorii îi încolţeşte un gând, e adevărat, presat de către părinţi şi anturaj, care-l bat la cap să-şi găsească şi el un serviciu: ce ar fi dacă ar scoate şi un ban din datul pe pârtie, recte să îmbinăm utilul cu plăcutul, ce pula mea! Cunoscându-se bine cu restul putorilor ce populează pârtiile, telecabinele şi cabanele, o pune el de un "curs" făcut la futu-i mă-sa, şi, peste noapte, e monitor de schi.
Ce face monitorul de schi? Nimic, deşi el va zice că "are sâmbătă grupă", de unde şi o mare responsabilitate. "Are grupă" înseamnă că stă pe pârtie, cuprins de importanţă, şi dă indicaţii unor hapciucalitici care, oricum, sunt mult prea proşti să realizeze că ar putea deprinde şi singuri treaba asta, atâta vreme cât vor schia de plăcere, nu să-i strice recordurile lui Bode Miller. Când se vaită spunând că "are responsabilitate", minte! N-are nicio responsabilitate, iar dacă ea există, ţine numai şi numai de instinctul individual de conservare. Faptul că pe pârtie se află el, monitorul de schi, nu înseamnă că scapi de furia kamikaze a unui cretin care se crede mare schior. Monitorul de schi nu e Jackie Chan, nu e Don "The Dragon" Wilson, nu e Jean Claude van Damme, nu e nici măcar Kevin Costner, să te scape el, ca pe Whitney Houston, de fracturi şi tije Ender. Te scapi singur, dacă-ţi merge mintea, fie să nu te duci pe pârtie odată cu toţi contabilii de la KPMG, isterizaţi de primul lor team-building montan, fie, dacă eşti chiar un monument de inteligenţă, să nu calci deloc zona, aşa ca mine.
Activitatea de "monitorizare" îi dă putorii senzaţia că face ceva, nu e un parazit al societăţii, dar, lucrând maximum 3 luni pe an, nici nu-l surmenează aşa încât să nu mai exceleze la belit burghez belingherul. Pe timpul verii mai găseşte el alte activităţi...surfing, curse de off-road, paraşutism, pilotaj aviatic.
Cred că am dedicat deja prea mult timp unor putori ordinare, închei aici!

Update: Ţăţoiu', bunul meu prieten, zice o chestie foarte tare: monitorul de schi din anii '70-'80 se combina cu suedeze sau nemţoaice, în baza fizicului său atletic, cu scopul de a pleca din ţară (se dădea dizident) şi de a trăi pe banii lor. Monitorul de schi din prezent are o prietenă muncitoare şi simpatică, relativ inteligentă şi de treabă, care câştigă bine, şi pe care, tot aşa, o lucrează de bani. Pentru simplul fapt că-i face serviciul de a o mai fute din când în când, ea trebuie să-i finanţeze toate plăcerile, plus orgiile cu cabanierii & Co. Băiat fin, cum îl ştim, de ziua ei nu-i cumpără nici măcar o floare, zicând că n-are bani, dar că se va revanşa la anul.

Mă-sa lui Update: Oamenii inteligenţi înţeleg că profilurile pe care le prezint aici nu înseamnă o generalizare totală. Aşa cum există oameni extraordinari care lucrează în multinaţionale, există şi fete singure la părinţi bine crescute, monitori de schi sau practicanţi de sporturi extreme foarte de treabă şi cu şcoală serioasă, pe bune, în domeniu. Trei dintre ei îmi sunt prieteni: Clau, Maxi şi Bobby.

5 comments:

  1. Și totuși, de ce ar fi un AUTOportret?

    ReplyDelete
  2. Pentru că fiecare tipologie se defineşte singură, de aici si AUTOportretul.

    ReplyDelete
  3. te iert, ca l-ai incheiat cum trebuie.cu unpic de mustrari de constiinta, si o grimasa care m-a tintuit pe parcursul lecturii ; nu pot sa nu observ o urma de Frustrare.pe care sincer, nu o inteleg ...

    maximilian,
    instructorul de snowboard.

    ReplyDelete
  4. Te asigur că nu mă încearcă nici cea mai fină boare de frustrare. Nu văd de ce aş fi frustrat pe ceva ce nu-mi doresc să fac. Aş fi putut fi frustrat sau invidios dacă aş fi visat vreodată să schiez sau să ajung monitor de schi, dar cum nu am făcut-o, frustrarea iese din discuţie.

    ReplyDelete
  5. Eu nu cunosc instructori de snowboard pe care sa-i cheme Maximilian, cunosc in schimb oameni cu adevarat frustrati care se fac monitoristi (sic) din ratiuni de doua parale, la propriu, si-i mai stiu pe altii, prea blana pentru a-i descrie aici, care nu au macar o boare de personalitate proprie, ergo imprumuta de la altii. Sper ca m-am facut inteles.

    A propos, Maxi ala de care vorbea Mihai e un poponar nenorocit de schior. Nu de alta, dar in cunosc destul de bine... ;)

    E si impostura o postura,
    Mx

    ReplyDelete