Thursday, February 25, 2010

[Aine claine nahtmuzik]

Mi-am tot promis că voi scrie despre muzică, ba m-am luat cu altele, ba am uitat, ba n-am avut dispoziţie, una peste alta nici nu mai contează motivele care m-au ţinut departe de problemă, pentru că am să o fac chiar acum. O să încerc să simplific până la extrem discuţia, pentru a nu deveni plictisitor sau mult prea tehnic în explicaţii, în condiţiile în care chiar mă pricep la subiect, fără falsă şi ipocrită modestie. Se mai impune şi o precizare: mulţi ştiu că lucrez în radio, unii detestându-mă pentru nişte lucruri pe care le scriu aici pe blog, în neconcordanţă, vezi Doamne, cu ceea ce fac la locul de muncă. La final o să dau mai multe detalii, aplicat pe subiectul de faţă, despre ceea ce înseamnă a lucra PROFESIONIST, şi subliniez "profesionist", într-un post de radio.


În mintea mea, simplificând dezbaterea, după cum scriam ceva mai sus, muzica se împarte în trei categorii mari şi late: aia care-mi place mie, aia care nu-mi place şi manele.
Contrar percepţiei publice, nu-mi plac DOAR rockul sau metalul, ci foarte multe alte stiluri. E adevărat, de bază, în cazul meu, este rockul, dar apreciez anumite nume din pop, din electro, din jazz sau din blues. N-am să mă bag în a categorisi nişte genuri de nişă, cum sunt jazzul sau bluesul, pentru cu marea masă oricum nu le ascultă şi mi-aş pierde vremea de pomană scriind despre ceva prea puţin cunoscut. Ştiu, există snobăretul care o arde în băşini pe la concerte de jazz sau care merge la operă doar pentru a se da mare, nu discut nici cu şi nici despre impresionişti decât la capitolul pictură. Aşa cum am mai spus-o, şi muzica trebuie înţeleasă, ori dacă nu există o bază de bun simţ, improbabil să se perceapă tuşele de fineţe.
Revin: după cum scriam, îmi place rock-ul, da' ăla sincer şi corect cu el însuşi. Bon Jovi e OK pentru că-i soft, e de gagici, dar e uberprofi şi nu se dă mai roacăr decât e în realitate. Îl respectăm, îl apreciem, îi piratăm muzica şi uneori îi mai şi cumpărăm CD-urile, că merită! AC/DC e minunat, Mayhem e minunat, Fear Factory sau Avantasia, Combichrist sau Die Krupps, Ministry, Marduk, Rush, Pantera, plus mii de alte nume, sunt minunate pentru că-mi plac mie. Şi îmi plac pentru că nu-s curve de oameni, nevrând să pară altceva decât sunt în realitate. Metallica sunt, de exemplu, nişte curve: s-au dat cu gel şi cu Oasis, după care, anul trecut, au pozat în salvatorii metalului adevărat, deşi tot ei îl îngropaseră prin '95.
Umblă vorba prin iarmaroc că ascultătorii de rock sunt foarte inteligenţi, comparativ cu alte categorii. O prietenă chiar sugera că procentul idioţilor în rândul ascultătorilor de rock e mult mai mic decât procentul idioţilor în rândurile celor care ascultă alte genuri muzicale. Parţial s-ar putea să-i dau dreptate. Fiind relativ inteligent, există o posibilitate foarte mare să asculţi rock pentru că nu te mulţumeşte superficialitatea mesajului liric sau muzical al altor genuri. Cu toate astea, dacă asculţi rock, lucrul ăsta nu te face, automat, şi foarte deştept. Relaţia dintre cele două noţiuni merge într-o singură direcţie, inteligenţă->rock, şi niciodată invers, rock->inteligenţă, şansele fiind chiar foarte mari să asculţi rock, dar să fii un mare dobitoc. Bun, să zicem că am lămurit-o p-asta cu "ce-mi place mie".

Trecem acum la ce nu-mi place. Nu-mi plac curvele şi fakerii, nu-mi plac ciorbele muzicale şi nu-mi plac labagii. Nu-mi place, de exemplu, ideea că Coldplay, cacofonia fiind intenţionată şi destinată maneliştilor care au nimerit din greşeală pe blogul meu, sunt consideraţi rock. Nu-mi place nimic indie, pentru că nu înţeleg care e şmenozeala cu arătatu' ca un homosexual pasiv, cu îmbrăcatu' aidoma unui hipster urban, cu preocupările pseudo-intelectuale şi interesul pentru filmul european ce dezbate condiţia omului modern în faţa capitalismului despotic, şi, mai ales, nu înţeleg de ce toate aceste frustrări pe fond de ambiguitate a sexului psihic trebuiesc transpuse în muzică. Ce pula mamei lu' Fernando de la Caransebeş ar trebui să-mi placă la Bjork sau Death Cab For Cutie, de exemplu? Serios, nu-mi pot da seama ce ar putea găsi un individ sau o individă cu toate ţiglele pe casă de apreciat la asemenea lăbăreli? Poate mă luminează cineva şi pe mine: pula ritm, pula mesaj, pula voce, pula texte, pula, pula. Şi totuşi...
Aşaaaa...nu-mi place muzica românească, în general, adică nu-mi plac Bănică Jr., Holograf, Voltaj, Smiley şi alţii care nu sunt manele. Nu-mi mai place varza cu mici din rock, respectiv trupele care se cred mai deştepte decât media şi ţin morţiş să o şi arate. Explicaţia e simplă: băi, noi nu suntem ca toţi roacherii, două chitare, o tobă, un bass şi un gurist, nuuuu, noi băgăm momente simfonice, ne tragem o grasă infectă cu diplomă de soprană, suntem pătrunşi de fiorul clasic. Cu alte cuvinte, mă enervează alde Within Temptation, Nightwish, uneori şi Therion, când pleacă mult prea rău cu vaca la păscut pe tarlaua elitei muzicale, Haggard nu suport, în general nu vreau să aud nimic cu soprane îmbrăcate ca la Scala din Milano sau cu duel vocal "beauty and the beast" între un el şi o ea, vezi cazul Lacuna Coil sau Theatre of Tragedy. Hmmm, dacă mă gândesc mai bine, cred că mă cam enervează vocile feminine, cu mici excepţii, adică Sabina Classen de la Holy Moses şi Angela Gossow de la Arch Enemy, care, oricum, grohăie (growl) mai bine ca mulţi bărbaţi. Nu-mi place nu-metalul, nu-mi plac deprimaţii că aşa e la modă, a la Anathema şi My Dying Bride, şi nu-mi place metalcore-ul pentru că mă enervează alternanţa dintre vocea clean şi urletele prost urlate. Caz încheiat şi cu ce nu-mi place.

Am ajuns la manele, care, zic şi cred eu, se împart în două subcategorii: manele clasice şi "restul de manele". Am să le iau pe rând:
1. Manelele clasice sunt alea pe care le ascultă tot cocalarul, ţăranul, mârlanul sau ţigănetele, în BMW-ul tunat, în faţa şaormăriei, la bloc, la iarbă verde, etc. Manelele clasice merg pe reţeta "cika-laka-cichi-cea cika-tanânâna", cu subiecte-şablon, femei, maşini, duşmani, pule mari, barosani, bani, mă rog, binecunoscutul registru manelistic tradiţional. Manelele clasice mi se par chiar distractive, pentru că mie îmi place să "mă râd" de ăia mai proşti ca mine. Atâta pricepe asultătorul de manele: gagici, maşini, bani, duşmanii care mor de ciudă pe aurul din gura lui, n-ai ce să-i ceri mai mult şi nici nu prea te poţi supăra pe el, nu s-a vrut prost de băune, aşa s-a născut, săracul. De aia, pe mine mă amuză maneliştii, e chiar pitoresc să vezi cum, la semafor, bubuie manelele din maşina unuia cu faţă de coclit, iar el bate ritmul din palme, mai scuipă o sămânţă pe geam, mai lipeşte un decal pe lunetă cu "Sexosu'".
2. Restul de manele - ehhh, aici vroiam să ajung. Dacă maneaua în sine mi se pare o ţigănie benignă, restul de manele sunt extrem, extrem de maligne. Hip-hop-ul şi R&B-ul sunt manele infinit mai jegoase ca orice manea de a lui Guţă sau Salam: exact aceleaşi subiecte ca şi maneliştii (bani, maşini, băutură, femei ţâţoase, duşmani), dar vândute ca muzică de calitate. Fără a fi rasist, URĂSC, şi o scriu cu majuscule, white-niggers, aşa cum urăsc şi white-gypsies. Te-a făcut mă-ta caucazian, poartă-te ca atare, negrii ăia se comportă într-un fel pentru că de mici trăiau în ghettou, împuşcăturile erau pentru ei ceva firesc, la ei e un comportament natural să fie negri, la alde CRBL sau Puya e un stil autoimpus, că dă mai cooleanu aşa. Amuzant e că hip-hopiştii ăştia râd de manelişti, când sunt şi ei, de fapt, tot nişte manelişti.
Dar cele mai manele dintre manele mi se par house-ul, clubbing-ul, minimalul, chill-out-ul şi orice căcat "Super Hits of Ibiza Summer 2010" se dă pe Zu, Radio21, KissFM sau de se cântă prin cluburi. Frateeee, ăştia-s adevăraţii manelişti, ăia de umblă în X6 alb, cu ochelari de soare cât făţăul, grăsunei, aşa, mânca-i-ar tata, cu gulerul de la polo-shirt ridicat, şi ascultându-i pe Morris sau pe Inna. Cocalarii ce o ard anti-manelistic prin cluburi, cu paharul de whiskey şi trabucu' în mâini, care studiază infatuat toate pizdele proaste ieşite la căpătuit, piţipoancele anti-piţipoance care chiar cred că există vreo diferenţă între Fratelli, Bamboo, Moose şi manelării, ăştia sunt maneliştii. Manelele clasice au măcar calitatea de a fi melodioase, chit că se miorlăie ăla ca şi când îl strânge cineva de coaie, în schimb manelele de club şi hit radio sunt nişte ghiorlăituri făcute în Fruity Loops şi Adobe Audition, care sfidează o regulă de bun simţ a muzicii electronice, aceea de a nu fi muzică în adevăratul sens al cuvântului, ci anti-muzică. S-au gândit vreodată Kraftwerk, Einsturzende Neubauten, Atari Teenage Riot, Laibach sau KMFDM să sune libidinos şi muzical? Nu, pentru că, prin definiţie, electro-ul, power electronics-ul, noise-ul sau industrialul sunt, încă o dată, anti-muzică, genuri create de nişte oameni care au studiat la modul cel mai academic muzica, pentru a învăţa cum să o distrugă pe sintetizatoare. Vreţi electro de calitate? Ascultaţi EBM sau aggrotech, ascultaţi Dracul, Combichrist, Hocico sau :wumpscut:, nu nişte porcării importate direct din Ibiza şi Palma de Mallorca, muzică pe care se fut belgienii cu olandezii în cur, pe plajă. Găsesc prostelile astea infinit mai periculoase ca manelele, pentru că le dau impresia celor care le ascultă că ar fi diferite de manele, când realitatea e alta, sunt mult mai manele ca manelele. Suport să văd un manelist cu geacă de trening, blugi şi pantofi, dar îmi vine să pun mâna pe pistol şi să trag după un clubber sau un minimalist.

Post scriptum: Despre lucratul în radio, eu am o vorbă "it' s a fun job, but it's still a job". Probabil multora li se pare ceva extrem de facil să dai drumul la microfon şi să debitezi 2 inepţii şi 3 prognoze meteo vreme de 30-40 secunde, probabil chiar este facil dacă o faci în joacă sau băgându-ţi picioarele, că tu ai atitudine şi eşti foarte tare, "moare" femeile ascultându-te. Unii vin şi-mi zic "ce muzică faină ai pus azi" sau mă acuză că una scriu pe blog şi alta dau la radio. Oameni buni, în orice post de radio care se respectă, există director muzical sau playlist manager, un om care se ocupă numai de muzică, de programarea pieselor, om care răspunde şi este plătit pentru asta. Playlistul se respectă cu sfinţenie, şi chiar dacă, pe parcursul celor 3 sau 4 ore de emisie, îţi este permis să inserezi una sau două piese la alegere, nimeni nu bagă muzică după cum îi tună decât în condiţii speciale. Încă un lucru: preferinţele, indiferent de natura lor, se lasă întotdeauna la uşa studioului, pentru că la radio nu asculţi ce-ţi place ţie şi nu vorbeşti despre ce te interesează pe tine. Un radio comercial se face pentru ascultători, difuzează muzica publicului-ţintă, vorbeşte despre subiecte care ating publicul-ţintă. Dacă nu-ţi place, dacă te simţi neînţeles şi subapreciat, dacă te deranjează muzica, te cari, îţi faci radio pe scara blocului, dar nu ai dreptul să critici politica postului chiar pe frecvenţa lui. Blogul e o chestie personală, pot scrie liniştit că Radiohead sunt nişte onanişti, la radio, dacă-mi intră Radiohead în playlist, nu-i laud, că aş fi o curvă, însă nici nu le dau remove, nici nu spun că-s de căcat, pentru că publicul nu e obligat să aibă aceleaşi gusturi cu mine. În radio şi nu numai acolo, totul se măsoară în cifre de rating, nu în cât de deştept, de unic, de special sau de Jesus Christ se crede fiecare animator. Ne-am lămurit?

11 comments:

  1. Am citit cu simpatie. Fara a fi de acord de cateva ori cu ceea ce spui, articolul, sau cum naiba vrei sa il numesti, e cel putin bun. Iar despre faptul ca maneaua nu insemna doar muzica luata ca atare, ci un mod de viata, nu ca sunt doar de acord, dar lucrul asta il zic si eu de ,,fo" zece ani. Promit sa te mai citesc.
    Iulian RINDER

    ReplyDelete
  2. la AKM erai abonat?

    n-ai zis nica de lautareasca (gabi lunca, faramita, romica puceanu...), populara, protomanele (azur, odeon, generic...)

    death cab nu-i pricep nici eu... bjork are cam 3 piese ok. cu indie am mai zis la alt post ca nu-s de acord decat partial. exista indie fara impresii in cap.

    ReplyDelete
  3. @ Petrov: Am zis că reduc discuţia la esenţial, n-avea sens să ne băgăm în postpunk, protopunk,populară sau lăutărească. Respect punctul tău de vedere în materie de indie. :P

    @ Iulian Rinder: mulţumesc pentru simpatie şi apreciere.

    ReplyDelete
  4. I like your blog

    I am glad you like my musik

    If you worship me, bring me a human sacrifice


    Varg

    ReplyDelete
  5. Bre, de data asta nu prea ne-am lamurit.

    Faptul ca-ti expui tu toate trupele de pe casetele de acasa e ok. In definitiv asta e motivul postului din cate inteleg din primele randuri. Inteleg tata, o arzi negativist si mai ai si o prietena care se infioara la ideea ca asculta rock. Partea nasoala e momentul cand mananci cacat de dragul de a face postul mai lung. Tu decizi ce e rock-ul, tu decizi cine il ingroapa, Bjork e o gaina, indie sunt 2 note. Ai uitat probabil ca la 14 ani inainte sa dai de Elend dansai pe Sandra. Chiar ai ascultat pe bune Laibach sau vrei sa arati ca stii meserie?

    Recomandarile pe electro iar sunt de exceptie. EBM sau laba. Sincer, nu pot sa comentez. Daca tu vrei sa faci un om sa asculte glitch sau whourkr, acid velvet christ, plaid (sau chiar orbital, in pana mea) chiar nu poti sa faci asta aruncand cu pipi fiert pe treburile mai soft care suna foarte frumos da' nu-ti plac tie, analist versat.

    Pe treaba cu manele, ochelari de soare, numere pe tricou si minimal n-am absolut nici o remarca. Cat timp oamenii se desfasoara in legea lor in locuri amenajate nu vad de ce-as interveni eu sa le fut karma. Fiecare cu a ma-sii, e o tara libera.

    Te limitezi singur si ti se pare ca facand asta esti revolutionar. Urasc specia asta. De fapt urasc analistii, voi dictati ce curente ajung (iar) la moda.

    ReplyDelete
  6. Bre, ca să te citez:
    - prietena mea ascultă lucruri sănătoase, nu că ar avea vreo importanţă, da' să stai liniştit.
    - prima mea casetă a fost cu Aggressor, nişte francezi daţi dracului, Sandra n-am ascultat nici când trebuia să merg la reuniune, iar Elend mi se păreau lăbari neo-elitişti încă de la Lecons du Tenebres, discul de debut, dacă nu mă lasă balamalele memoriei, şi sigur nu mă lasă.
    - n-am ascultat niciodată Laibach, am văzut scris pe un zid şi mi-a plăcut cum sună, am zis să mă dau cunoscător. Totuşi, pe zidul ăla mai scria, mărunt, că e sacrilegiu să compari Laibach cu Elend sau cu băşini indie, chiar dacă se cheamă Orbital. E ca şi cum l-ai compara pe Philip K. Dick cu Paolo Coelho, da' mă rog, cum încă sunt la C.C. Catch şi Domnu' Trandafir, nu mă pronunţ.
    - EBM era un exemplu, şi mă mir că un adânc connaisseur al fenomenului a uitat de cele scrise puţin mai sus, alde Einsturzende Neubauten, Atari Teenage Riot sau KMFDM, care, ultima oară când verificasem eu, nu prea serveau EBM.
    - pe blogul meu pot defini şi cine e Dumnezeu, dacă am chef, iar dacă am poftă să mă cac în gusturile unora sau altora, o fac, fără substrat revoluţionar, limitativ sau analitic. O fac pentru că aşa cred eu şi aduc argumente în sprijinul credinţei mele. Dacă nu-ţi place cum definesc eu rock-ul şi tocmai ţi-am dărâmat un mit din copilărie, ăla cu "Metallica sunt cei mai tari", fă-ţi blog, deschide-ţi ziar sau post de radio în care să-i înveţi pe profani cum stă treaba cu indie-ul şi valoarea lui Bjork, aia de n-o pricep eu neam, aşa cum mobilizez eu comunitatea anti-poponărie muzicală p-acilea.
    - unii dintre voi, ăştia care ass-cultaţi indie şi Kings of Leon,sunteţi problema: vă credeţi deosebit de speciali şi elitişti în baza muzicii de căcat pe care o rulaţi, hainelor pe care le aveţi, barurilor în care umblaţi şi filmelor de Lars von Trier la care vă uitaţi. Am o veste proastă pentru voi toţi: Orbital Bjork, Coldplay, Killers şi Lars von Trier sunt FOARTE mainstream, se dau pe toate canalele. Salam e mai underground, parol...

    ReplyDelete
  7. Cum zici tu, dragul meu Watson.

    De ce m-am atacat? Pai m-am atacat pentru ca nu vreau sa ma simt vinovat ca dau drumul in masina la un Coldplay, OCS sau Muse in eventualitatea in care ideile tale ar fi preluate si de altii. Iese exact acelasi lucru, un snobism de toata culoarea venind din partea cealalta.

    Pe partea de industrial stai linistit, am tot servit EN, ATR, KMFDM, Front Line Assembly, Ministry, NiN sau Skinny Puppy. Dar no, daca in focurile creatiei te simti tu bine vazand EBM si A.T.R. in aceiasi fraza la mine asta e. Da bine la argument. Culmea e ca la KMFDM de exemplu n-as fi departe.

    Ca poti sa scrii orice vrei sunt absolut de acord. Pana la urma eu sunt penibilul care vine la tine nu invers. Touche, mea culpa.

    DAR, la ultima fraza esti virulent pana la prostie si patetic. Pana la urma indie era cumva independent rock la origini si a dat drumul la un Cure (nu sunt fan, doar imi serveste in fraza), Soundgarden sau mai departe a scos baieti gen Mogwai, God is an astronaut, Explosions in the sky, Sigur Ros pe linia de post-rock. Zona care ma atinge pe mine adica. La emotii, nu la pula ca pe tine. Pana la urma si treaba cu mainstream-ul e doar un cuvant folosit de toti obsesiv, Radiohead-ul ala pe care il urasti si-a cam bagat picioarele in casele mari de muzica si Reznor era pe oink pana sa pice. In ideea asta fii-tu' o sa-si bage picioarele in Pink Floyd peste vreo 20 de ani pentru ca singura muzica un-mainstream o sa fie o sinusoida de 50 minute pe toata durata CD-ului.

    Ma rog.. baga-ti ce vrei tu in Bjork. E treaba ta. Dar nu trage in delir in oricine pe partea personala pentru ca deja e o alta discutie si nu cred ca meriti efortul unui comentariu in acel caz.

    Numai bine.

    ReplyDelete
  8. Sherlock,

    conform raţionamentului tău, eu trebuie să mă simt penibil că azi dimineaţă băgam în maşină I şi Satyricon, pentru că în mintea unora, sunt penibil ascultând Satyricon şi I. Eu mă simt minunat ştiind că nişte cocliţi mă cred penibil! Dacă unii îmi preiau ideile doar pentru că sună cool, îmi bag pula în ei, sunt nişte cretini, nu-mi trebuiesc adulatori mimetici şi decervelaţi. Am "ideile" astea perfect argumentate şi cu ceva background în spate, nu-mi permit să spun despre Bjork că e o vacă proastă fără să fi încercat să o ascult.
    Chiar mă gândeam la Skinny Puppy şi Front Line Assembly, a propos. :)
    Mă bucur că-mi dai dreptate în treaba cu blogul şi pui problema foarte corect. Tu, însă, în particular, nu eşti deloc un penibil, pentru că, deşi ai o părere diferită şi nişte gusturi diferite, pari mai mult decât capabil să o argumentezi pe ea, pe părere, iar pentru asta ai tot respectul meu.
    Chiar mă bucur că am avut această discuţie!
    Treaba cu mainstreamul o detaliez eu într-un post, e de mult pe ţeavă. :P

    ReplyDelete
  9. Heh, dupa ce latram unii la altii la sfarsit ne lingem sub coada :) Si mie imi placea cearta, simti ca traiesti domne. In grupul meu de prieteni lucrurile in general sunt clare de multi ani, probabil la fel in grupul tau. Tocmai de-asta e excelenta o sesiune de karate cu oameni din afara.

    La dracu' omule. Holy merde.

    PS. serios, incearca Bjork - Joga.

    ReplyDelete
  10. Ma bucur ca va bucurati

    Adevaru e ca amundoi ati ascultat o gramada de mizerii cand erati mai tineri, si acum ati ajuns sa ascultati chestii pe care pe vremea aia le renegati. Stiu sigur asta in cazul lu Mihai, si fac pariu pe colectia mea de Kings of Leon ca si Anonimu poate fi la fel de sincer. Ma lepad bucuros de Kings of Leon ca e praf cu pulbere. In schimb am niste Bjork cu Mike Patton, de mare exceptie. Plus niste Killers live, care suna beton. Din pacate in zilele noastre sa asculti ceva de nisa a devenit mainstream, asa ca nu mai sunteti originali niciunul, nici chiar eu. Si sunt probabil primul din aceasta zona geografica care si-a luat CD cu Brain & Buckethead, cu mult inainte sa cante cu Guns. Burzum a ajuns mega-mainstream, si in curand o sa ajunga milionar cu jeep si yaht.

    Parerea mea, faceti o trupa, si ascultati-va numa voi.

    Over and out

    ReplyDelete
  11. Apropos Mihai

    Satyricon nu mai e adevarat demult, pentru ca e a rich bitch.

    ReplyDelete