Saturday, November 21, 2009

La Vama Veche, în puţa goală...

Poate aţi remarcat că nu fac politică pe blogul ăsta: îmi ajunge ziarul, îmi ajunge radioul, politica face parte din infotainmentul care-mi permite să trăiesc...bine! (nu e nicio aluzie la sloganul de tristă amintire). Deşi până mâine sunt genul care nu se duce la vot, de mâine şi până pe 6 inclusiv, mă schimb. Nu mă duc să votez neapărat cu cineva, mă duc să votez împotriva curvelor, cocalarilor şi neamurilor proaste ajunse să mă reprezinte, votez împotriva societăţii pline de puţoi infatuaţi, hipsteri urbani, corporatişti, false intelectuale singure la părinţi şi alte tipologii pe care nu le mai pot vedea.
Votez cu Antonescu, nu pentru că mi-ar plăcea prea mult de el, nu pentru că m-ar fi pus mogulul, nici măcar nu-l votez din responsabilitate civică. Votez din pragmatism şi dintr-un pur interes personal: nu mai vreau să-i văd pe unii, şi mai ales pe unele, aşa cum am scris mai sus. Nu-mi place sloganul lui Antonescu, mi se pare o budă de idee asta cu "bunul simţ". Îmi plac aroganţii nesimţiţi, aşa ca mine, iar el e un arogant plin de nesimţire când vorbeşte despre "bun simţ" după ce a chiulit isteric prin parlament, de exemplu!
Mi-a mai plăcut că s-a bătut, până în ultima clipă, de parcă ar fi fost Rocky Balboa, chit că uneori s-a bătut foarte prost, ca la o păruială între prostituate.
M-a îngrozit total când l-am auzit spunând că idolul lui e cretinul de Tudor Chirilă, ceea ce mă face să-i dau dreptate lui Badea: când ţi-e lumea mai dragă şi delegaţia FMI la negocieri, Antonescu poate pleca în concediu la Vama Veche, cu cortul, să danseze în puţa goală pe plajă. Chirilă este, fără tăgadă, cel mai mare dobitoc în activitate din România, un dobitoc care nu aplică legea de aur a tăcerii, atunci când eşti prost şi n-ai nimic de spus. Chirilă le scrie scrisori adolescenţilor, cerându-le să citească (el a citit, dar tot prost a rămas), Chirilă se crede artist, dar e un căcat cabotin lipsit de talent, Chirilă le transmite "fanilor" că "Vama votează, Tudor Chirilă votează", uitând că fanii lui au maximum 15 ani, fiind, deci, fără drept de vot. OK, accept ideea că eşti adolescent coşuros, că nu te plac fetele, că te simţi special, dar ignorat de societate, totuşi,cum pula mea să asculţi Voma Veche? Există Slayer sau alte siropuri...
Deci, Chirilă e un retardat care speră să mai fută două-trei emo-adolescente păroase inghinal şi pe la subţiori cu scrisorile lui patetice, dar tu, Crin Antonescu, chiar şi dacă vrei să o arzi adolescentin şi artistic, nu-ţi puteai găsi un alt idol? Zi John Lennon, că şi ăla protestase în pula goală cu toată familia, zi Jim Morrison, măcar că se mai pişa pe spectatorii din primul rând, zi Kurt Cobain, care, deşi era într-atât de labil psihic încât s-ar fi sinucis şi pe motiv că i s-a rupt şiretul de la tenişi, măcar a scris "Smells Like Teen Spirit"...sau poate vrei din România? Otilia, din "Enigma Otiliei", de exemplu, Ogică, Sorin de la Akcent, oricare altul dădea mai bine decât Chirilă. Motivul e simplu: "revoluţia bunului simţ" începe cu a-l detesta pe Chirilă şi băşinile lui elitisto-revoluţionare. E de bun simţ să-l urăşti pe Chirilă, până la urmă aici vroiam să ajung.
Mă enervează "ziariştii" care se dau băţoşi, imparţiali şi plini de moralitate. Mă enervează politicienii perfecţi care vor să salveze ţara, omenirea şi întregul univers. Nefiind imparţial, am să votez un imperfect. Mă doare-n cur de ţară, votez cu Antonescu din pură plăcere personală şi pentru că nu candidez eu însumi.

P.S.: Sper ca peste 5 ani, Antonescu să-şi schimbe guru-ul. Băsescu, după un întreg mandat, tot "Levantul" citeşte...
Update: Antonescu e fie prost, fie nebun, cred că de la idolatrizarea lui Chirilă i se trage: după ce era zi de zi la televiziunile mogulilor, zice că ăştia l-au lucrat la voturi.

Friday, November 20, 2009

Cum i-am făcut audienţă lui Turcescu

Da, da, aţi citit foarte bine, ieri i-am făcut audienţă lu' Turcescu, atât pe teveu, la Realitatea, cât şi pe radioul pe care nu-l ascultă nici naiba în Bucureşti, RealitateaFM, taman la emisiunea aia la care a sunat Udrea să spună că nu e ea, dar că se admiră nespus; io am zis că-s eu, doar n-am hlizeli şi chicoteli de curvă nesatisfăcută în mine, asta cu "being me" fiind o chestie cu care mă mândresc în viaţă!
Nu vă gândiţi că am sunat din spirit civic, până şi scobitul în nas e mai folositor decât ascultarea lu' Turci. Sărmanul, e odios de plictisitor tot luându-se în serios cu "jurnalismul" lui. Plimbându-mă plin de aroganţă prin Braşov, observ o echipă dotată cu cameră de filmare plus microfon în timp ce desfăşura activitatea de a mă alerga pe stradă, dorind de la mine să răspund la poponărisme sinistre de genul "oare românii nu votează din indiferenţă, sau pentru că nu se regăsesc în niciun candidat? Cum comentaţi?" Turcescu le are p-astea cu "comentatul" şi "chestiunile"...la el totul e chestiune şi, obligatoriu, se comentează. Probabil recunoscându-mă după celebritate, s-au gândit că l-au prins de eşarfă pe cetăţeanul model şi responsabil, care votează pen' că au murit tinerii în revoluţie.
Da, băieţi, le zic, mă bag, e o ocazie unică să vă fut muma-n cur: mi-am cântat poezioara, varianta cu sticker "Parental Advisory: Explicit Lyrics", adică n-am fost mârlan să-l iau pe Turci cu anarhismul ca soluţie la
actuala clasă politică românească, se inhiba de nu mai ajungea la dezbatere, să facă şi acolo pe deontologul.
Al dracu' animal, mi-a tăiat rapid macaroana, auzind că pentru mine ziua alegerilor e un prilej minunat să-mi exprim votul negativ (v-am zis că am fost cu frâna de mână trasă). Cum el are prin casă icoane cu Băsescu, se temea, pesemne, că începe să plouă prin emisiune cu PET-uri conţinând pişat din rai.
Totuşi, mă bucur că l-am ajutat, acum, în plin post al Crăciunului: cum scriu infinit mai bine decât el şi cum în materie de radio îi dau lecţii oricând doreşte, consider că i-am cam făcut un pustiu de bine tura asta, respectiv nişte audienţă nesperată, plus onoarea de a-mi afla părerile. Dă-mi un pupic! A, da, bă...eram io, Mihai Băra, nu degeaba îmi semăna vocea cu a mea!

P.S.: De ce oare nu o candida Burzum la preşedinţie?

Thursday, November 19, 2009

Autoportret vol 4: Puţoiul infatuat

Şapoul revine din morţi: Puţoiul infatuat e ăla care-mi va da mie pensie, iar treaba asta mă umple de "înspăimântare". Nu-mi pasă de tânăra generaţie, aşa cum nu-mi pasă nici de generaţia mea sau de aia de dinaintea generaţiei mele. Chestia asta cu generaţiile mi se pare o mare poponărie, oricum, totul ţine de educaţie individuală, nu de generaţie. N-am nostalgii d-alea homosexuale cu "noi jucam şotron, ce tineri şi frumoşi eram", dar nici nu le iau apărarea celor care înroşesc internetul plătit de taţii lor, să joace Counter Strike sau World of Warcraft. Încerc o acută durere în zona coccigiană vis-a-vis de conflictele între generaţii, dar faptul că puţoii infatuaţi din ziua de astăzi doar există şi-mi consumă oxigenul mă preocupă infinit mai mult ca ecologia sau încălzirea globală.

Puţoiul infatuat are între 21 şi maximum 25-26 de ani, cu alte cuvinte abia a terminat facultatea. Treaba asta, însă, nu-l complexează deloc.
Provine, în cele mai multe cazuri, din parinţi cu posibilităţi materiale medii sau chiar mari, care şi-au permis să-l ţină la şcoală, să-i finanţeze studiile şi distracţiile şi care părinţi încă trăiesc cu senzaţia că, dacă progenitura are note bune, e automat şi deşteaptă. Ştiu că vă voi cutremura credinţa, dragi părinţi de puţoi infatuat, însă o să fiu eu ăla care vă dă vestea cea nasoală: copilu' în care ai investit tu suflet şi bani e într-atât de prost încât nu-şi dă seama nici măcar că e prost, în plus, fiind şi foarte nesimţit. Faptul că a intrat la facultate şi a mai şi terminat-o nu înseamnă că "ştie o meserie", ci că sistemul educaţional românesc e praf, că trebuie revizuit din temelii, într-aşa fel încât un idiot aidoma copilului tău să fie corect orientat, de mic, către evacuat latrine şi fose septice, în conformitate cu posibilităţile şi potenţialul dovedit.
Puţoiul infatuat nu realizează despre sieşi trei aspecte: n-are valoare, nu produce nimic, doar consumă, şi este foarte previzibil. Toate acestea au o singură cauză: lipsa de experienţă.
Însă...în loc să bage la cap că experienţa se acumulează, nu se citeşte din cărţi, nici nu se dă pe MTV, şi, cu atât mai puţin, nu te naşti cu ea, subiectul nostru, alimentat de un sistem educaţional care încurajează şcolirea idioţilor, dar, mai ales, susţinut din răsputeri de babaci, începe să se creadă implicit competent. Adică, sfântă pulă ce-mi populezi chiloţii, el a făcut facultate, mă înţelegi, deci le ştie pe toate, află care e sexul şarpelui doar privindu-i solzii. Cu alte cuvinte, CREDE că are experienţă, deci, automat, are şi valoare.
Până anul trecut, şi societatea de căcat în care trăim îl ajuta pe puţoiul infatuat în infatuarea sa, oferindu-i locuri de muncă pe toate gardurile. Ce făcea puţoiul infatuat, convins de competenţele lui dobândite după trei ani de ASE şi două vacanţe la mare cu prietena? Avea pretenţii!
Puţoiul infatuat, deşi nu ştie nici să se pişe fără mode d'emploi, vroia minim 1000 € la angajare, pentru că el a făcut facultate şi e valoros. Eşti pe morţii paştilor mă-tii valoros, eşti un zero barat care are, aşa cum vom vedea mai încolo, şansa de a rămâne toată viaţa un vierme deranjant şi foarte agasant.
Pentru că în România activitatea de bază e frecatul mangalului pe la serviciu, bineînţeles că muşteriul nostru nu va învăţa nimic, ci, timp de opt ore, va citi bloguri, va asculta Radio Găurilla, va căuta oferte de Audi A3 (deja are pretenţii, Matizul de la mă-sa nu mai cadrează cu statutul său social), şi, pentru a da impresia că munceşte, va fute mail-ul şi excelul până le va înnebuni.
Pretenţiile sale cresc constant: nici bine nu s-a angajat, că deja vrea mărire de salariu, el nu o să stea mai mult de 6 luni pe banii ăştia de nimic, ce-s o mie de euro la valoarea lui? Puţoiul infatuat are orgasme ieftine, pe care le obţine pe seama impresiei de valoare ce o încearcă la adresa persoanei sale: le spune tuturor că el, în primul an de serviciu, câştigă mai mult decât ta-su după 40 de ani de carieră sau e într-o continuă competiţie cu foştii colegi de liceu şi facultate: care are bonusuri mai bonusuri, care are salariul mai mare, care a prins mai multe delegaţii în străinătate, care o fute pe cea mai proastă contabilă din firmă.
Dragă puţoiule, să-ţi dau şi ţie o veste proastă: câştigi mai mult decât tac-tu pentru că ăla a prins o perioadă în care se punea preţ pe valoare şi a crescut normal, tu, însă, eşti doar un bastard radioactiv al unei societăţi ce merita să fie castrată, pentru a nu mai produce unii asemeni ţie.
Acu', că a venit criza, puţoiul infatuat a dat de dracu': şefii lui, până ieri la fel de infatuaţi, trebuie să reducă cheltuielile, şi doar nu or fi proşti să le reducă începând cu ei înşişi. D-aia mai trag cu ochiul pe la activitatea de belire a belingherului pe care o prestează cu atâta profesionalism infatuatul. Şi cineva are o revelaţie: băi, ăsta e prost şi freacă pula pe foarte mulţi bani, moment la care puţoiul se simte persecutat, vrea să se transfere, e neînţeles şi subapreciat.
Greşit, păpuşel: "începe oamenii răi" să te vadă cu adevărat, fiindcă la interviul de angajare, alţi infatuaţi nu şi-au făcut treaba: nu ştii nimic, pe la workshopuri şi cursuri ai ars-o artistic şi burghez cu gagicile de pe la sucursala din Năvodari, în loc să mai asculţi şi tu două-trei chestii, măcar cât să ştii pe viitor cum se updatează Excelul de pe internet (oricum, cursurile şi workshopurile sunt o labă crâncenă), nici despre Powerpoint nu prea ţi-e clar mare lucru, una peste alta, eşti praf, iar faptul că ai învăţat să dai drumul la laptop şi să întrebi dacă e reţea wireless nu înseamnă nimic.
Spuneam că genul ăsta de indivizi/individe are şansa de a deveni om sau de a rămâne un gunoi agasant. Majoritatea lor, în baza pretenţiilor pe care le au, rămân nişte gunoaie, care refuză să capete experienţă, pentru că, în infatuarea lor, cred că s-au născut cu ea, deci nu mai au ce învăţa. Acum, am convenit, sunteţi doar nişte paraziţi care nu ştiţi nimic şi nu produceţi nimic. Peste un timp, însă, s-ar putea să deveniţi oameni.
Aşa încât, dacă mă prindeţi într-o zi bună în care vă mai spun câte o chestie, că sfaturi nu dau, cumpăraţi-mi un ceai de fructe (nu beau bere) şi ziceţi "bogdaproste, conaşule", pentru că, în loc să dau cu sticle după voi, vă ajut să nu mai fiţi, preţ de o secundă, proşti. Nu mă cred deştept, sunt deştept, pentru că am fost şi eu prost la vârsta voastră. Prost, puţoi şi doar puţin infatuat. Din astea trei, am rămas extrem de arogant! Doar că, la treij' de ani, am şi cu ce!