Thursday, November 5, 2009

Prostia-i, iarăşi, mare...

Pe mine începe să mă "distreze" tot mai tare chestia asta cu dragostea, iubirea, sufletele pereche, în general tot ce ţine de declamatul public a acestor trăiri îmi provoacă o reacţie acută de dezgust. Lumea are tendinţa de a acorda mult prea multă atenţie teoreticizării acestor aspecte, uitând, de fapt, esenţa animalică şi deloc raţională a lor. Zilele trecute îmi povestea o bună prietenă ceva absolut superb, prin care am trecut şi eu la un moment dat în viaţă.
Pe scurt: să zicem că ai fost cuplat cu una/unul, relaţia se duse pe sfânta pulă pe motive ce nu are sens să le căutam, fiind neimportante, ca şi vinovatul pentru voiajul către sfânta pulă de care aminteam. Deci treaba s-a futut, că ţi-a dat el/ea papucii sau i-ai dat tu, nu mai contează. Cum e şi normal, dacă ai sânge în instalaţie, nu faci circ, nu te martirizezi, nu ameninţi cu sinuciderea, ci în mod civilizat tratezi respectiva persoană cu ignoranţă, deci fără mesaje, telefoane, mail-uri, serenade pe sub clar de lună: e singura ta şansă de a mai fi cu ea la un moment dat, în cazul în care te simte slab, eşti băgat la sac, watersports scrie pe faţa ta. Am detaliat demult asta...
Să zicem că din toată muia asta care s-ar vrea colectivă, deşi, între noi fie vorba, nu ţi-a dat papucii pentru că "relaţia nu mai merge", ci pentru că, în 99% din cazuri, are pe altul/alta, datorită instinctului de supravieţuitor şi adevărăciunii care te definesc, ieşi triumfător, aidoma coperţilor Manowar, cu sabia într-o mână şi un mănunchi de capete în cealaltă. Adică te mişti eficient în teren şi-ţi găseşti pe alta/altul într-un timp record.
Bă, nu ştiu cum dracu' se face, da' exact în momentul ăla, fostul/fosta află şi începe a te fute la melodie cu mesaje, telefoane, suspine, umblând la clasicele "te iubesc cum n-am iubit pe nimeni vreodată", "urăsc gândul că atingi pe alta" & shit. Nu contează că în ultimele două, trei, cinci luni, n-a dat niciun semn, a durut-o atroce la 3 cm în faţa labiilor mari (se poate înlocui cu 3 cm în faţa pulii), acu' brusc, au apucat-o "sentimentili".
Ai două variante: ori eşti prost şi crezi gargara asta, ori tragi aer în piept şi întrebi plin de profunzime: "Sfinte căcat (traducere liberă după americanul "holy shit"), par chiar atât de retardat cât să halesc coincidenţe în loc de parizer?"
Morala e simplă, o ştia Fox Mulder şi i-o mai şoptea lu' Scully pe la câte un filaj de Chupacabra: "nu crezi nimic". Nu te iubeşte, îşi iubeşte orgoliul, care suferă cumplit pen' că tu nu te-ai chinuit vreo trei ani de dorul ei/lui şi că ţi-au ieşit pasienţele mai repede. (de principiu, şi-a cam luat ţeapă cu ăla pentru care te-a lăsat pe motiv "că nu mai mergea relaţia", adică a babardit-o o tură, după care nu i-a mai răspuns la telefon). Vrea doar să-ţi fută direcţia şi noua relaţie, după care să te lase din nou.
Metodele diferă: unii se rezumă doar la câte un sms dat sâmbăta seara, fiind clar că la ora aia îţi crează neplăceri, alţii, mai patetici de felul lor, se prezintă cu flori sau vişine trase în ciocolată, cereri în căsătorie, legăminte pe viaţă şi restul arsenalului de libidinoşenii.
Ştiu că nu vă va ieşi, dar încercaţi să nu fiţi proşti, chit că tentaţia e uriaşă.