Monday, August 17, 2009

Cum se bobinează burghez rahatul

Constat pe zi ce trece utilitatea din ce în ce mai evidentă a şapoului. Iată-mă nevoit să apelez din nou la acest procedeu jurnalistic (deja am orgasme clitoridiene, excitat fiind în momentul în care scriu cuvântul "jurnalistic"), pentru a aduce două precizări atât de necesare.
1. Cred în continuare în Braşov Be.Live It, deşi cred tot atât de tare şi în faptul că brandul şi realizarea lui sunt mult peste ceea ce promovează. Adică e prea bun pentru căcatul pe care vrea să-l scoată la înaintare...
2. În anul doi de facultate am avut o bursă de 6 luni la University of Essex, deci plimbaţi ursul d-acilea cu replici de genul "eşti invidios".

Oare ce mă mai enervează, pesemne că vă întrebaţi. Păi...mă scot din sărite cretineii care-şi trec singuri pe la nas pârţuri, vrând cu tot dinadinsul să studieze "afară" şi trăind cumva cu senzaţia, altminteri din cale afară de eronată, că ar da pe cineva jos de pe căcat cu competenţele lor obţinute pe la University of Speed Traforaj from Birmingham.
Pe scurt, dacă eşti bun, eşti bun şi punct, nu te învaţă ăia că şurubu' se filetează mai nu ştiu cum prin Germania spre deosebire de România, şi, odată reîntors tu la vatră, vei fi un fel de Dalai Lama al şurubăriei, toată lumea uitându-se în gura ta ca-n curu' Evei Kent. Ba mai mult, adevăratele spirite se realizează în condiţii vitrege, nu acolo unde statul subvenţionează până şi băşinile, pentru că deja sunt axiomatice retardul şi indolenţa generaţiilor de după noi, afecţiuni atât de manifeste, încât le curge scuipat din gură şi nici măcar nu-şi dau seama că s-au bălit pe pulover. Cu alte cuvinte, pentru că sunt conştient de frazele uneori prea complexe şi de neînţeles pentru specimenul tipic aflat pe la 22-23 ani, dacă tot te crezi pizdos şi cu cristale Swarowski încrustate pe vârful pulii, ia pofteşte matale şi te căpătuieşte aici, la noi în curticică, unde criza îl lasă pe tac-tu, ăla de vrei să-l tapezi tu de banii necesari sejurului studenţesc, fără maşina luată în leasing şi fără bani de excursie în Valea Regilor.
De întors, oricum, se întorc 'ăi mai tăntălăi, şi pentru că ambiţiile sunt mari, omul se gândeşte din start "fac impresie cu deşteptăciunea mea deşteaptă, rămân aici şi la întâlnirea de zece ani îi umilesc pe toţi sărăntocii de colegi cu răşinile mele elitisto-burgheze". Doar că, uneori, până şi străinii, deşi mai creduli şi naivi de felul lor, se prind că românaşul e prost şi nesimţit de băune, nemaiprelungindu-i chinul educaţional. Plus că şi cu rămasul acolo e mai naşpa: dacă voi vă uitaţi urât la italienii care vin aici să vă fută prietenele, imaginaţi-vă că nici italienilor nu le convine să le dea salariu românilor, luând de la gura conaţionalului macaronar. Ura, aşa cum e şi normal să fie, e reciprocă.
Am rămas că mulţi se întorc, dovedind ceea ce eu, din fundul meu oricum răsărind luna, deja ştiam: că-s proşti de put. Normal că prostul nu e prost până nu face şi pe deşteptul, ba mai crede şi că are ceva esenţial de transmis omenirii, în urma experienţei acumulate pe la prestigioasele şcoli urmate. Şi uite cum studenţaşul, masterandul sau ce mă-sa-n cur o fi el revine cu nişte băşini în organism de zici că el îl sodomizase pe Odin cu ciocanul lui Thor şi începe să-ţi macereze minţile cu hedonismele profesionale trăite aievea, cu "în Germania, nemţii făceau aşa şi pe dincolo", când, în realitate, el a frecat-o pe dudă acolo, nepricepând nimic, pentru că aşa a avut el nenorocul ghinionist, să se nască bou. Acesta este modus operandi tipic pentru apariţia corporatistului, a proastei de la PR, a team leaderului, sales representative şi tot tacâmul...căcaţii cu atitudine vomitivă, care nu vorbesc decât despre ei şi despre cum cele 2 luni de studiu în Nigeria i-au transformat în Novo Homo, deşi nu înseamnă nici cât o sticlă de cola uitată în soare sau un film porno prost.
Dar cretinul nu se lasă cu una, cu două, el crede cu tărie în capacităţile sale şi vrea să se realizeze la nivel european sau mondial, iar asta ne conduce la a doua parte a prezentului expozeu, promovarea tip SNSPA a României peste hotare, prin care, de fapt, se doreşte cu totul şi cu totul altceva.
Puţin englezit şi îmbătat cu propria-i competenţă, subiectul nostru identifică o nouă cale prin care să ajungă el să o bată-n cap la Bruxelles: campaniile de atragere a turiştilor străini în România. Şi dă-i cu branduri de ţară sau judeţ, slogan, mape de protocol, site unde neapărat cea mai bogată în informaţii este pagina "despre noi/about us", aici trecându-se chiar şi rezultatele ultimului test de sarcină peste care s-a pişat partea feminină a echipei, să ştie şi vesticul ignorant cu cine are el de a face, până să cunoască ţara, e bine să cunoască omul. Două cuvinte sunt esenţiale pentru o campanie de succes: "awareness" şi "focusare", dacă le-ai băgat p-astea, or să curga fondurile structurale europene mai repede decât fuge Asafa Powell după Usain Bolt. Ce vor ăştia, de fapt? Vor să creeze impresia că, vezi Doamne, în România, soarele răsare mai mişto ca-n alte ţări, că la noi apa rece e mai rece ca-n Urali, că pe Dracula îl chema, de fapt, Regina Maria, şi, că, în loc să sugă sângele Minei Harker, el plângea ca prostu' în geam. Preiau nişte idei de a valma de prin tot felul de cărţi şi site-uri, pe care le pun la grămadă, gândindu-se că iese un concept revoluţionar din asta şi vine olandezul să-şi toace banii aici, iar el, iniţiatorul campaniei, dovedindu-le tuturor înaltele sale valori profesionale, va fi ofertat cu un post bine plătit prin Elveţia.
Îngrijorător e că unii chiar reuşesc...