Tuesday, May 12, 2009

Noaptea profanatorilor de muzee

Motto : "Pentru căcatul urbanul din tine..."

Vroiam să scriu despre curve, dar anunţul ăsta mi-a atras instantaneu atenţia, a propos de unul dintre posturile anterioare, cel despre "urbani". N-am uitat de curve, veţi avea şi voi micul vostru moment de sodomie în câteva zile. Până atunci, însă...

Rog a nu fi înţeles greşit: n-am nimic împotriva acestor manifestări, din contră, militez pentru culturalizarea maselor, eu însumi aş face o campanie la nivel naţional căreia i-aş spune "Kultura Diktatura", însă am ceva cu babuinii care vor împânzi respectivele muzee, recte "urbanii". În Berlin, unde a debutat această iniţiativă prin 1997, lumea este ALTFEL construită, şi v-o spun pentru că am fost acolo. "Asemănările" dintre neamţ şi român sunt atât de mari, încât am pierde vremea detaliindu-le. Am făcut eu asta cu ceva timp în urmă ...pe scurt, neamţul înţelege arta şi cultura, urbanul de Bucureşti nu. El face turul muzeelor doar pentru că e închis la mall, pentru că au zis ăia de la Guerrilla şi pentru că şi alţi urbani se duc. Demersul cultural este, astfel, zero, pe motiv că ăştia nu merg să adulmece cultură pentru că simt această pornire venind din lăuntrul lor, ci pentru că e la modă să te dai interesat de cultură, chit că nu pricepi nimic, iar nu mai devreme de ieri spuneai cât de tare urăşti tu să citeşti, obiceiul părându-ţi-se plictisitor, pentru că "desuet" oricum nu face parte din lexicul tău limitat. Brusc, însă, te trezeşti cu Kafka în mâini, fără a realiza cât de penibil eşti de facto. Imaginea urbanului în converşi şi cu eşarfă, dar cu "Amerika" lui Kafka în mâini e tot atât de lipsită de bun gust pe cât ar fi fost distribuirea lui Ron Jeremy de către Zefirelli în rolul lui Isus Christos. Diferenţa este întodeauna dată de rafinament şi fineţe...pentru că muzică înseamnă atât Giacomo Pucini (sic!), cât şi Fernando de la Caransebeş.
M-a umplut de căldură prin prostată gândul că aceşti cretinei se vor simţi cuprinşi de o culturalizare nepământeană, vizionând în cadrul Cinematecii Literaturii, unul dintre cele mai proaste filme din istoria cinematografiei, "Ultimul Tango la Paris". Chiar dacă te cheamă Bernardo Bertolucci, asta nu înseamă că nu poţi da gherle urâte de tot, şi, cu toate că te numeşti Marlon Brando, soarta nu te scuteşte de roluri lamentabile. Dacă tot vreţi să vedeţi cururi goale în miez de noapte şi nu aveţi oglindă în dormitor, mai bine inchiriaţi un film porno cu Rocco Siffredi, valoarea lui artistică are toate şansele să fie mult mai mare decât a mizeriei ăsteia.
Concluzia cea mai pertinentă, a propos de situaţia asta, a tras-o prin 1933 Hanns Johst în "Schlageter": "Wenn ich Kultur höre ... entsichere ich meinen Browning!". De tras, n-aş trage în cultură, ci în căcănarii care poluează cu îmbâcseala minţii lor superficiale ideea de cultură, transformând-o în gunoi. De ce nu vă faceţi voi propriul vostru cartier rezidenţial de prost-gust, topârlănie comportamentală, cultură urbano-suburbană şi-i propuneţi lui Tommy Hilfiger să vă fie şef de scară?

PS. Ironic este că Ron Jeremy chiar ARE carte...