Thursday, November 19, 2009

Autoportret vol 4: Puţoiul infatuat

Şapoul revine din morţi: Puţoiul infatuat e ăla care-mi va da mie pensie, iar treaba asta mă umple de "înspăimântare". Nu-mi pasă de tânăra generaţie, aşa cum nu-mi pasă nici de generaţia mea sau de aia de dinaintea generaţiei mele. Chestia asta cu generaţiile mi se pare o mare poponărie, oricum, totul ţine de educaţie individuală, nu de generaţie. N-am nostalgii d-alea homosexuale cu "noi jucam şotron, ce tineri şi frumoşi eram", dar nici nu le iau apărarea celor care înroşesc internetul plătit de taţii lor, să joace Counter Strike sau World of Warcraft. Încerc o acută durere în zona coccigiană vis-a-vis de conflictele între generaţii, dar faptul că puţoii infatuaţi din ziua de astăzi doar există şi-mi consumă oxigenul mă preocupă infinit mai mult ca ecologia sau încălzirea globală.

Puţoiul infatuat are între 21 şi maximum 25-26 de ani, cu alte cuvinte abia a terminat facultatea. Treaba asta, însă, nu-l complexează deloc.
Provine, în cele mai multe cazuri, din parinţi cu posibilităţi materiale medii sau chiar mari, care şi-au permis să-l ţină la şcoală, să-i finanţeze studiile şi distracţiile şi care părinţi încă trăiesc cu senzaţia că, dacă progenitura are note bune, e automat şi deşteaptă. Ştiu că vă voi cutremura credinţa, dragi părinţi de puţoi infatuat, însă o să fiu eu ăla care vă dă vestea cea nasoală: copilu' în care ai investit tu suflet şi bani e într-atât de prost încât nu-şi dă seama nici măcar că e prost, în plus, fiind şi foarte nesimţit. Faptul că a intrat la facultate şi a mai şi terminat-o nu înseamnă că "ştie o meserie", ci că sistemul educaţional românesc e praf, că trebuie revizuit din temelii, într-aşa fel încât un idiot aidoma copilului tău să fie corect orientat, de mic, către evacuat latrine şi fose septice, în conformitate cu posibilităţile şi potenţialul dovedit.
Puţoiul infatuat nu realizează despre sieşi trei aspecte: n-are valoare, nu produce nimic, doar consumă, şi este foarte previzibil. Toate acestea au o singură cauză: lipsa de experienţă.
Însă...în loc să bage la cap că experienţa se acumulează, nu se citeşte din cărţi, nici nu se dă pe MTV, şi, cu atât mai puţin, nu te naşti cu ea, subiectul nostru, alimentat de un sistem educaţional care încurajează şcolirea idioţilor, dar, mai ales, susţinut din răsputeri de babaci, începe să se creadă implicit competent. Adică, sfântă pulă ce-mi populezi chiloţii, el a făcut facultate, mă înţelegi, deci le ştie pe toate, află care e sexul şarpelui doar privindu-i solzii. Cu alte cuvinte, CREDE că are experienţă, deci, automat, are şi valoare.
Până anul trecut, şi societatea de căcat în care trăim îl ajuta pe puţoiul infatuat în infatuarea sa, oferindu-i locuri de muncă pe toate gardurile. Ce făcea puţoiul infatuat, convins de competenţele lui dobândite după trei ani de ASE şi două vacanţe la mare cu prietena? Avea pretenţii!
Puţoiul infatuat, deşi nu ştie nici să se pişe fără mode d'emploi, vroia minim 1000 € la angajare, pentru că el a făcut facultate şi e valoros. Eşti pe morţii paştilor mă-tii valoros, eşti un zero barat care are, aşa cum vom vedea mai încolo, şansa de a rămâne toată viaţa un vierme deranjant şi foarte agasant.
Pentru că în România activitatea de bază e frecatul mangalului pe la serviciu, bineînţeles că muşteriul nostru nu va învăţa nimic, ci, timp de opt ore, va citi bloguri, va asculta Radio Găurilla, va căuta oferte de Audi A3 (deja are pretenţii, Matizul de la mă-sa nu mai cadrează cu statutul său social), şi, pentru a da impresia că munceşte, va fute mail-ul şi excelul până le va înnebuni.
Pretenţiile sale cresc constant: nici bine nu s-a angajat, că deja vrea mărire de salariu, el nu o să stea mai mult de 6 luni pe banii ăştia de nimic, ce-s o mie de euro la valoarea lui? Puţoiul infatuat are orgasme ieftine, pe care le obţine pe seama impresiei de valoare ce o încearcă la adresa persoanei sale: le spune tuturor că el, în primul an de serviciu, câştigă mai mult decât ta-su după 40 de ani de carieră sau e într-o continuă competiţie cu foştii colegi de liceu şi facultate: care are bonusuri mai bonusuri, care are salariul mai mare, care a prins mai multe delegaţii în străinătate, care o fute pe cea mai proastă contabilă din firmă.
Dragă puţoiule, să-ţi dau şi ţie o veste proastă: câştigi mai mult decât tac-tu pentru că ăla a prins o perioadă în care se punea preţ pe valoare şi a crescut normal, tu, însă, eşti doar un bastard radioactiv al unei societăţi ce merita să fie castrată, pentru a nu mai produce unii asemeni ţie.
Acu', că a venit criza, puţoiul infatuat a dat de dracu': şefii lui, până ieri la fel de infatuaţi, trebuie să reducă cheltuielile, şi doar nu or fi proşti să le reducă începând cu ei înşişi. D-aia mai trag cu ochiul pe la activitatea de belire a belingherului pe care o prestează cu atâta profesionalism infatuatul. Şi cineva are o revelaţie: băi, ăsta e prost şi freacă pula pe foarte mulţi bani, moment la care puţoiul se simte persecutat, vrea să se transfere, e neînţeles şi subapreciat.
Greşit, păpuşel: "începe oamenii răi" să te vadă cu adevărat, fiindcă la interviul de angajare, alţi infatuaţi nu şi-au făcut treaba: nu ştii nimic, pe la workshopuri şi cursuri ai ars-o artistic şi burghez cu gagicile de pe la sucursala din Năvodari, în loc să mai asculţi şi tu două-trei chestii, măcar cât să ştii pe viitor cum se updatează Excelul de pe internet (oricum, cursurile şi workshopurile sunt o labă crâncenă), nici despre Powerpoint nu prea ţi-e clar mare lucru, una peste alta, eşti praf, iar faptul că ai învăţat să dai drumul la laptop şi să întrebi dacă e reţea wireless nu înseamnă nimic.
Spuneam că genul ăsta de indivizi/individe are şansa de a deveni om sau de a rămâne un gunoi agasant. Majoritatea lor, în baza pretenţiilor pe care le au, rămân nişte gunoaie, care refuză să capete experienţă, pentru că, în infatuarea lor, cred că s-au născut cu ea, deci nu mai au ce învăţa. Acum, am convenit, sunteţi doar nişte paraziţi care nu ştiţi nimic şi nu produceţi nimic. Peste un timp, însă, s-ar putea să deveniţi oameni.
Aşa încât, dacă mă prindeţi într-o zi bună în care vă mai spun câte o chestie, că sfaturi nu dau, cumpăraţi-mi un ceai de fructe (nu beau bere) şi ziceţi "bogdaproste, conaşule", pentru că, în loc să dau cu sticle după voi, vă ajut să nu mai fiţi, preţ de o secundă, proşti. Nu mă cred deştept, sunt deştept, pentru că am fost şi eu prost la vârsta voastră. Prost, puţoi şi doar puţin infatuat. Din astea trei, am rămas extrem de arogant! Doar că, la treij' de ani, am şi cu ce!

2 comments:

  1. Nu ştiu dacă-i musai vina lor că sunt aşa cum sunt. Eu fac 25 de ani peste două luni şi citind acest articol am avut o revelaţie: ori n-am nici 25 de ani şi deja gîndesc ca unul de 30, ori sunt doar un infatuat sinistru şi încă nu mi-am dat seama, gîndind astfel despre semenii mei din aceeaşi generaţie?

    ReplyDelete
  2. Adevărul că invazia de puţiflenderi s-a încheiat. au mai rămas ceva resturi. În concluzie, este şi criza asta bună la ceva:)

    ReplyDelete