Tuesday, September 15, 2009

Autoportret vol. 2: Nuntă în Carpaţi

Întreaga vară mi-a stat sub stindardul unei frenezii matrimoniale din care nu m-am ales cu mare lucru, dar care mi-a întărit nişte convingeri foarte solide, pe care oricum le aveam, despre ideea de nuntă românească.
Prin urmare, am desprins câteva reguli obligatorii pentru o nuntă care să-şi respecte menirea:
Prima axiomă: cuplul care trece prin ritualul nuntirii va rămâne pe veci obsedat de împricinatul eveniment, raportând la el toate nunţile la care se va duce ulterior, iar concluzia care se trage, sine-qua-non, e că "nunta noastră a fost cea mai frumoasă". Gând total falimentar şi extrem de balcanic: pentru tine mire sau mireasă, nunta e o bălărie: trebuie să zâmbeşti schimonosit pe la toate mesele, la toţi beţivanii transpiraţi, la toate babele ofilite şi fără dinţi în gură, întrebând mecanic "vă simteţi bineeeeeeeeeeeeee?". Mă simt pe dracu'! Te bat pantofii, te strânge rochia sau papionu', îţi vine să te băşeşti apocaliptic, nişte idioţi au chef de furat mireasa, cum naiba să te simţi bine şi să ai o impresie plăcută despre nunta ta? Ori eşti masochist, ori ipocrit, ori cretin, ori toate la un loc.
Axioma numărul doi: cocălăreala tuningului auto are întotdeauna şi un echivalent matrimonial, din dorinţa de a da o tuşă unică unui moment care nici pentru ei nu va fi singular în viaţă (divorţaţi până la urmă, băi, asta încerc să vă transmit), însurăţeii se gândesc la tot felul de cadouaşe, suveniruri, amintiri şi alte căcaturi cu care să-i convingă pe participanţi de unicitatea despre care mâncam rahat mai sus. Şi uite aşa te pricopseşti cu sticle de vin personalizate, scrumiere, brelocuri, fotografii şi mileuri branduite, care să-ţi aducă aminte de "nunta lor". O idee de căcat, dacă vreau suveniruri, mă duc până-n Crihalma şi îmi iau trei fluiere de la meşteşugari, pe care mi le voi băga în cur, de schimbat pescarul chinez de pe televizor cu vreo sculptură neo-realistă reprezentând iubirea tânărului cuplu nu schimb nici sub ameninţarea sodomiei.
Axioma numărul trei: proştii îşi fac nuntă pentru ăilalţi, deştepţii pentru ei. Majoritatea îşi pune problema astfel: "nu se poate nuntă fără populară sau manele, vin şi oameni mai bătrâni". Eronat, nunta se face în funcţie de ceea ce-ţi place ţie, nu ălora care vin să bea şi să râgâie. Dacă eu am chef ca la mine la nuntă să cânte Marduk, mă doare-n vârful Muntelui Sinai că rudele de la Nămoloasa, de care, oricum, nu ştiusem că ar fi existat până în ziua nunţii, când, la biserică, te pupă unii pe care nu i-ai văzut în viaţa ta şi despre care auzi că ar fi neam cu sora nevestei lu' unchiu' lu'tac-tu, deci, ca să revin, mă doare-n patre litere de leşinul ălora, că în loc de valsul miresei, băgăm "Dracul Va Domni din Nou în Transilvania" pă sistem nervos, cikalaka-cikicea! La nuntă o ardem egoist, altminteri lăsăm senzaţia unei procesiuni mormone.
Axioma numărul patru: pregăteşte-te psihic, fizic şi mental pentru o realitate: există o şansă imensă ca nunta să iasă un măreţ, imens, uriaş rahat. De fapt, sigur iese un mare rahat, tocmai pentru că ai ars-o, conform axiomei precedente, altruist, şi ai făcut compromisuri. Adică: ai avut tot felul de figuri şi băşini elitiste în tine, că vrei nu ştiu care sală cu tradiţie, că vrei veselă de nu ştiu care cu tacâmuri suflate cu aur alb, că hainele nu le cumperi decât din Barcelona, covoare roşii şi caleaşcă, pe partea ailaltă, însă, bagi sârbe şi învârtite, să se simtă bine vecinii din Hoghiz, mai faci şi o listă cu cine cât a dat la dar, una peste alta, te comporţi ca un ţărănete de oraş, dovedind că nu eşti altceva decât un parvenit împuţit.
Dacă, totuşi, ai o atenţie obsesivă pentru detalii şi ai plănuit totul în amănunt, tot se va găsi un cretin care să claxoneze, dând tonul tuturor taximetriştilor şi moldovenilor din trafic, altul se va îmbăta şi le va trage de ţâţe pe prietenele cele mai bune ale miresei, unu' garantat va borî, ori chelnerii vor intra în sală cu aperitivele cuprinse de flăcări, ca la concert Rammstein.
Axioma numărul şase: furatul miresei e de "n"-ori o labă. E o labă pentru că e o labă, e o labă pentru că, orice s-ar cere, de dat se vor da o ladă de bere, şampanie, whiskey şi 6 RedBull-uri, e o labă pentru că e un moment penibil, e o labă pentru că DJ-ul sau solistul vocal al formaţiei are ocazia să vorbească mult şi prost, e o labă că nişte proaste abia aşteaptă să arunce aleasa buchetul, visându-se şi ele mirese. (Eu le-am zis a lor mele să stea cuminţi, că de văd buchetul îndreptându-se către ele, sar aidoma lui Kenneth Andersson la cap şi odată îl resping din "careu"). Deci...e o labă.

De am uitat vreo axiomă, revin cu un update bolduit, aşa cum se cade, şi pentru a avea, totuşi, un ecou moralizator, pe final futem un mic ghid de organizat nunta într-aşa fel încât să iasă cea mai mare ţigăneală de la Bregovic încoace.

1. Din start pleci de la ideea de mai sus: oricât te-ai strădui să iasă bine, va ieşi prost, din motive independente de voinţa ta, motive enumerate anterior. Niciodată nu subestima ţăranul din aproapele tău. Cu acest crez în minte, porneşti chitit să-ţi organizezi cea mai ţopârlănească nuntă cu putinţă, bifând fiecare obicei pe care-l deteşti.
2. Pregătirile nu trebuie să sară peste costumul bej, pantofii tip Aladdin, lungi, ascuţiţi şi încovoiaţi, bine ar fi să te îngraşi consistent până la nuntă, te tunzi număru' unu', recte arăţi ca un interlop. Nu te interesează ce face ea! Să se descurce, oricum din cauza neamurilor ei eşti nevoit să recurgi la manelizarea nunţii, ori prin asta îi arăţi dârzenie.
3. Petrecerea burlacilor o faci cu multe curve şi foarte multă şampanie şi/sau whiskey, având grijă ca ea să vadă pozele în care belitele alea se frecau de tine. Dacă reuşeşti performanţa să o şi bobinezi pe una, cu atât mai bine, ai bagat-o în atmosferă pe viitoarea soţie.
4. În noaptea dinaintea nunţii te alcoolizezi intens cu prietenii şi mai ales cu naşul, motivând că "nu ne-am mai văzut de un veac". Dacă te sună, îi dai constant reject.
5. Te trezeşti cu cel puţin o oră întârziere faţă de ceasul la care trebuia să mergi după naş. El nu se va supăra, cel mult naşa şi nevastă-ta, dar nu ne interesează acest aspect al problemei, axioma 3 stipulează clar "la nuntă eşti egoist".
6. Până să ieşi din casă, razi o sutică de vodcă, ajuns la naşu', continui "lucrarea" alături de băieţi cu alte câteva păhărele, într-aşa fel încât la preluarea miresei să fi numai bun: nervos, cu ochii injectaţi şi cu "pula mea" folosită în loc de virgulă. Dacă până acum nu plânge şi nu face diaree de stress, gagica e belea, te poţi duce liniştit ulterior cu ea la concert Negură Bunget, nu te va face de râs. Momentul se asezonează din belşug cu lăutari: cât mai ţigăneţi, cât mai zgomotoşi, de să stea toată strada în geam, dacă tot te faci de căcat, măcar să te faci într-un mod spectaculos.
7. În faţa blocului/casei mă-sii, futeţi urgent o horă, că aşa cere tradiţia, dacă se găseşte vreunul să comenteze. Te uiţi ceacâr (oricum te cam uiţi, că eşti bine matrafoxat, după cum am convenit) la cel care a îndrăznit să-ţi tulbure karma bahică, şi-i spui aşa "bag pula, bre...dacă bagaboanta vroia nuntă...d-asta-n pula mea... ca la engleji, de ce pula mea n-ai măritat-o cu prinţu' charles? Haide, buey, plimbă ursu', în pula mea, cu figurile astea dă martalog..."
8. Odată urcaţi în maşini, mâna pe claxon până la biserică, avariile pornite şi lăutarii în priză cu "naşule, pungaşule".
9. La biserică, până aşteptaţi să intraţi, haleşti cu băieţii o pungă de seminţe, iar cojile le scuipi pe trena ei, iar dacă ţipă sau plânge, râzi ca un idiot şi o baţi pe umăr, întrebând-o "ce ai, fă, doar nu te-ai supărat?"
10. În biserică punctezi două momente: primo, de la băutură, chipurile, simulezi că ţi se face rău, intră toate muierile în panică, după care iarăşi râzi şi spui "ce v-am tras-o...'r-aţi ale dreacu de fraiere". Secondo, când îţi dă vinul, îi şopteşti suav popii să aducă toată sticla, că tu nu eşti pocait să bei cu linguriţa.
11. În prealabil ai instalat găleţile cu flori, în care lumea să pună bani...deliberat te împiedici de una, o verşi şi începi tărăboiul către nevastă: "ce pula mea v-au trebuit ţigăneli d-astea cu găleţi, io-mi bag pula în neamurile tale de ţărani, uită-te şi tu, m-am udat la picioare". Nu o laşi să zică nimic, mucles.
12. Imposibil ca pe acolo, pe la biserică, să nu fie nişte puradei, ăştia se strâng ciorchine când vine vorba de pomană...te îndrepţi spre ei, cu tot cu ăla care filmează, şi li te adresezi "bă, mânca-v-aş, ce căutaţi aici, mă...futu-vă rasa-n cur...vreţi bani, nu? Ia, mă, d-acilea, că o dată mă-nsor, mânca-ţi-aş gălăgia...acu' caramba rapid, că-ţi bag o pârvă de nu te vezi, ai dreacu să fiţi...de mai trăia Antonescu...eheeee".
13. Repeţi mişcarea cu claxonatul până la restaurant, unde muzica este, cum altfel, asigurată de o formaţie. Dacă eşti tătic pe problemă, Generic sau Azur, dacă nu, ce mai găseşti de pe la Brăila. Toată nunta se ascultă populare, punct!
14. Regulă de aur: nu mănânci, bei! Dacă o aplici cu sfinţenie, până când vine tortul abia mai stai în picioare, nevasta e plânsă toată, urmează surpriza de final: darul cu strigare.
Felicitări, ai avut cea mai tare nuntă, pe care nimeni n-a putut-o strica. De ce? Pentru că ai stricat-o chiar tu, ai stricat-o foarte rău, şi ce-şi face omul cu mâna lui, ipsaţiune se numeşte.

Update: Mărturisesc cu capul plecat că la finele lui 2008 vroiam din tot sufleţelul meu hain şi meschin să mă însor, ticluisem chiar şi un plan de cerere a duduii, romantic şi emoţionant, undeva pe podurile Budapestei...Ehhh, nu s-a întâmplat, am înţeles că ochii mi-ar fi văzut, oricum, un mare deget mijlociu la auzul propunerii. Am redevenit, între timp, jigodia ordinară pe care o invidiaţi!

Mă-sa lu' update: Se pare că am uitat axioma numărul 5, şi cum nu-mi vine nimic în cap, las aici loc liber pentru o eventuală completare...sau update. Sunt bou, ce dracu' să fac?

2 comments:

  1. Uh!! Cineva isi mai aminteste de Kenneth Andersson!! Stiam io ca esti romantic incurabil!
    Altminteri, uite o cale de mijloc pentru atmosfera muzicala a nuntilor ce vor sa fie: http://www.youtube.com/watch?v=HRZlXvjbH5k Nu e chiar Marduk, dar' cre'ca merge un headbangin' pentru tineret si jucatul sarbei pentru tineretul mai in etate.
    A, iaca si marsul miresei: http://www.youtube.com/watch?v=35bxULT7q7s
    Vezi dar, se poate multumi si capra si verzele, daca se cauta solutii. :D

    ReplyDelete
  2. de ce sa nu pleci undeva,faci nunta acolo numa pentru tine si ea si le spui alor tai ca te-au fortat imprejurarile?

    ReplyDelete