Monday, July 13, 2009

Wrestling-ul ca un mod de viaţă

Motto: "Never go full retard" - Kirk Lazarus (Tropic Thunder)

Am să încep printr-o confesiune: la viaţa mea, m-am uitat la filme cu Jean Claude van Damme, Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Don "The Dragon " Wilson sau Steven Seagal, ştiu pe de rost cine sunt Bolo Yeung, Sammo Hung sau Yuen Biao, m-au fascinat wuxia, blaxploitation sau spaghetti westernurile, mă holbam la Baywatch doar pentru tipe (şi schimbam când îl arătau pe David Hasselhoff...), dar şi la porneală de anii '80, ador comics-urile şi cultura jocurilor video, am fost fan wrestling şi ascultam Manowar....de fapt, în afară de a mă uita după ţâţele Pamelei Anderson, mi-am cam păstrat aceleaşi obiceiuri. Cu alte cuvinte, nu m-am "maturizat" deloc, spre disperarea snobăretului plin de ifose şi "răşini" care mă înconjoară...
După părerea mea de etern acneic, astea sunt etape normale în dezvoltarea somatico-psiho-socio-heterosexuală armonioasă a oricărui băiat din lumea capitalistă civilizată. Normal e să nici nu uiţi de unde ai plecat, asta ca o paranteză. Recte: chiar dacă ai trecut de la etapa de "autoiniţiere" la destrăbălări în compania sexului feminin, sub nicio formă, însă, slab, nu-i cazul să spui că tu n-ai făcut laba niciodată. Tot aşa, dacă ai văzut "American Beauty" şi n-ai înţeles nimic, da' ţi-a zis unu' că-i film de artă, nu spune despre "Sport Sângeros" cu van Damme că e de căcat, doar ca să dai bine în faţa unor tute pe care vrei să le seduci cu nemărginita-ţi intelighenţie. A compara "Soldatul Universal" cu "A Clockwork Orange" nu înseamnă că primul e o porcărie de film, înseamnă doar că tu, cel care te căzneşti să o arzi pseudointelectual, eşti deosebit de prost. O să mai detaliez eu cu altă ocazie.
Acu' vreo zece zile, Manowar au cântat în Românica şi, mai mult decât atât, au venit în studioul CityFM, radioul la care cu mândrie metaliferă prestez în Bucureşti. Eram în delir pentru că urma să-i cunosc pe unii dintre idolii copilăriei mele, n-are de ce să-mi fie jenă de trecutul meu. Am povestit aici cum mi s-a părut mie concertul, chestia asta oricum nu e deloc relevantă în contextul prezentei discuţii, unde analizăm de ce românul ţine morţiş să fie intransigent de prost.
Treaba cu Manowar e foarte simplă: oamenii sunt un echivalent de wrestling muzical, adică teatru, regie, dungeons & dragons, Robert E. Howard, ştiţi voi, ăla cu Conan The Cimmerian. Manowar, ca şi wrestling-ul, de altfel, e show, şi e un show al dracu' de bine făcut. Show din care românii proşti n-au înţeles nimic. Fanul Metallica, Motorhead sau Iron Maiden s-a învârtoşat de parcă l-ai fi picurat pe cur cu ceară fierbinte, urlând "I-auzi la ei, nesimţiţii...să zică ei de rău despre Metallica, care e formaţia care-mi place mie şi care Lars e cel mai bun toboşar şi James cel mai bun chitarist şi că păcat că a murit Cliff, că d-aia s-a bulangit ei pă Load şi Reload". În wrestling asta se cheamă kayfabe şi înseamnă că unii se ceartă că aşa e scenariul, în realitate ei fiind foarte buni prieteni. Aşa se întâmplă când, în loc să se te uiţi la wrestling, citeşti Oscar Wilde la o vârstă la care crezi că Sandy Bell era virgină. Când te duci la wrestling sau la Manowar, te duci pentru că-ţi place genul ăsta de spectacol, unde ne umflăm pectoralii şi îi luăm în tărbacă pe toţi. Îţi place, beaucoup de mishteaux, nu-ţi place, nu te du, da' nu mânca rahat că e naşpa pentru că nu cântă ca U2, ceea ce-i face nişte nasoi de prost gust.
Aşa, ca fapt divers, Joey deMaio e un tip şi jumătate, modest şi cu foarte mult bun simţ, care te face să te simţi extrem de confortabil în prezenţa sa, e o plăcere să faci interviuri cu el. Deşi a vândut câteva milioane bune de albume, n-are niciun fel de figuri în cap, îşi face numărul elegant, dar eficient, fără a fi vreo secundă ridicol. Personal mă aşteptam să văd un moş reşapat, smochinit şi dat cu fond de ten, când colo, omu' era foarte decent îmbrăcat, jovial şi politicos, în comparaţie, alde Anna Lesko sau Mihaela Rădulescu veneau cu treij' de bodyguarzi şi-şi dădeau ochii peste cap juma' de oră cu vedetismele lor. Ăsta nimic, de o simplitate şi o bună creştere dezarmante.
Mă doare exact acolo unde ar visa Elton John să mă mângâie despre "rasaţii" care strâmbă din nas când aud de Manowar, sunt mândru că am ascultat şi încă mai ascult Manowar. I'm a fucking work of art pentru asta, mwahahahaha!
Uitaţi şi o poză, pentru cine nu mă crede...


Şi încă una, cu doi super oameni, Gabi şi Kirk de la CityFM:


Nu v-am zis că am şi autograf de la Hulk Hogan, cu dedicaţie, nu? Daaa, ştiu...sunt un nătărău!

P.S. Mi se pare infinit mai penibil să asculţi The Charlatans, Moby sau Amsterdams acum, decât să nu fi ascultat Manowar la pubertate. Pentru a termina aidoma motto-ului, Manowar may look retarded, act retarded, autistic or infantile, but, definitely, IS not retarded. With Charlatans & shit...you just went full retard. And you never go full retard...



4 comments:

  1. Draga, problema e ca nu mai e trendy de mult sa asculti Manowar, nu ca baietii nu ar face show-ul bun... Hai tuuu... de ce esti rautacios cu fanii Charlatans si cu Anna Lesko, care este asa de frumoasa si de futacioasa... adica sexoasa, pardon!
    Pan' la urma cre'ca e chestie de personalitate. O ai, fie ea formata pe wrestling sau Oscar Wilde, pe Manowar sau pe Jacko sau pe Rimski-Korsakov, sau nu o ai, caz in care te apuci si tu de ceea ce "te face cool", lucru imbecil pen'ca tre' sa stai cu ochii pe trend ca pe butelie. Si nu mai simti cu papila proprie gustul magiunului.

    ReplyDelete
  2. Wrestlingul nu este nici măcar porno-ul sportului. Este echivalentul filmelor acelea erotice de pe SAT1 de acuâ 15 ani. Oamenii aceia nu se bat, nici măcar nu simulează că se bat. Reproduc imaginea unor oameni care se bat.

    Despre Manowar numai de bine. Ce naiba si eu am crescut cu Kings of Metal şi alţii de teapa lor.

    ReplyDelete
  3. Problema e ca a incetat de mult sa se mai asculte muzica buna...noi astia ca tine...traim in umbrele propriilor noastre amintiri...Cu bucurie trebuie sa iti spun ca totusi Europa a ramas cu mult peste cultura muzicala a restului lumii si inca Europenii inca stiu sa aprecieze formatii ca Manowar chiar daca fetele solistilor s-au mai incretit si vocea nu mai e la fel de cristalina...Per capita Europenii sunt mult peste Nord Americani cu tot Woodstock-ul lor...

    ReplyDelete
  4. Manowar ...
    ce vremuri ...
    respect !

    ReplyDelete