Friday, July 17, 2009

Ce începe rău se poate termina şi bine

Motto: "Nu-mi fac iluzii, ca să nu am deziluzii"
cel mai probabil, Nea Imi


Săptămâna trecută m-am "confruntat" cu una dintre realităţile cutremurătoare ale existenţei mele: se făcea că era imperios necesar să merg la o nuntă, eu urând, vorba americanului, by default, nunţile la români, pe care le consider nişte ţopârlănisme îngrozitoare. Ies prost pentru că mirii & their insane redneck posse, alias "aparţinătorii", vor să pară fini şi de bun gust, deşi încă au negreală de diferite provenienţe pe sub unghii, iar greierii le sar din pantofi, fideli explicaţiei potrivit căreia poporul român s-a născut la sat... poporul, cu tot cu eternitatea. În fapt, avem de a face cu o opulenţă forţată, obţinută pe credit de nevoi personale, dar la care iau parte ţărănoi ce cred despre dânşii cum că ar fi de o rasă pe care ar fi invidios până şi preşedintele monarhiei Norvegiei (sic!), "stil" ce, însă, nu-i opreşte să danseze sârbe din Balta Mare a Brăilei chiar şi la Buckingham Palace, asta în cazul nefericit în care tinerii însurăţei, mânaţi de un autentic parvenitism, au antamat castelul reginei Betty ca teatru al demersului lor de punere sub lumina reflectorului a indubitabilei obârşii săteşti.
Revenind de unde începusem să bat cu graţie câmpii, nu se punea problema să lipsesc, fiind vorba de cel mai bun prieten, plus că trebuia să mă şi asigur că o ia de soţie, la bine şi la rău, da' mai ales la rău, pe singura fată, dintre cele cu care fusese de a lungul vieţii, de care-mi plăcuse. Îmi plăcuse "pentru el", nu pentru mine şi "not sexually speaking", deci nu vă repeziţi cu ironii de autogară, perverşi micuţi ce sunteţi. Aşa funcţionăm noi doi, având o prietenie posesivă şi urând femeile din viaţa celuilalt, cu câte o excepţie, acolo...
Omul îşi dorea o petrecere a burlacilor, iar eu, ca "best friend" ce mă simt, am zis să o organizez, convocând alţi trei versaţi ca şi mine, adică tabula rasa în domeniu. După o hlizeală de vreo două ore, concluzia, evidentă, de altfel, a fost că nu avem nicio idee, mai ales că nu vroiam striptease şi nici băut de şampanie din curu' uneia, genul ăsta de distracţie părându-mi-se potrivit doar ălora care nu fut nimic, dar care se laudă că ar fi mari amanţi. După vreo câteva zile, s-a trezit unu' de care nu auzisem până atunci şi de care aş fi sperat să nu aud vreodată, cu un vagon de idei, toate proaste, dar definitorii pentru un labagiu ca el. Ideile conţineau cam tot ce urăsc eu în materie de prostie masculină: plimbat cu limuzine închiriate, râuri de băutură, striptease, cum altfel, cazinouri, d-astea. Ascultându-l, îmi imaginam cum aş avea cea mai intensă erecţie din această viaţa dacă în respectivul moment îmi scoteam şireturile de la Converşi şi-l strângeam de gât pe cretin cu dânsele, până i se bulbucau ochii.
Ca să nu ne mai pierdem vremea, n-am făcut ca el, am făcut ca mine şi s-a dovedit a fi una dintre cele mai tari seri de când mă ştiu, şi tocmai pentru că nu pregătisem mai nimic, am mers la "ce-o făta vaca" şi a ieşit monumental. Adevărul e că ne-a ajutat şi 'Ăl de Sus, cel mai meseriaş burlac, de până şi copilu' l-a făcut cu una cu care nu era însurat, trimiţându-şi printre noi un profet, fără de care eram duşi pe sfânta pulă, cu tot cu petrecere, ce se prefigura a fi o ucigătoare plictiseală, mai adormitoare ca orice interviu cu Patriciu.
Nunta în sine a fost cutremurător de normală: nu tu manele, nu tu populare, nu tu neamuri proaste cărora să le sune telefoanele cu ultimele hituri de pe Taraf TV, nu tu opulenţă...o nuntă de oameni zdraveni la cap, dotaţi cu bun gust, care au avut grijă să invite, în cea mai mare parte, persoane aidoma lor. M-am surprins pe mine însumi simţindu-mă foarte bine. Asta nu înseamnă că nu vor urma nunţi care să-mi întărească convingerile anterior expuse cu generozitate. Chiar mă bate gândul să scriu un ghid de cum să-ţi organizezi nunta cât mai româneşte, de să moară vecinii şi cactuşii lor de pe pervaz.
S-a putut nuntă şi fără imnul tuturor impotenţilor, "puşca şi cureaua lată"...să mori tu!



5 comments:

  1. Pussca si piureaua plata rulz, bai!!!

    ReplyDelete
  2. eeee, de jaga jaga si alte manelisme scapam, dar de populare nu prea .. asa ca astept postul de "laude" dupa nunta noastra :))

    ReplyDelete
  3. Acuma, depinde ce intelegem prin "populare"... ca numa' populare nu sunt alea de se canta la orga Yamaha in loc de vioara si nai. Altminteri, subscriu la punctu' de vedere despre nunta rumaneasca: o adunatura de mancai si beutori, toti periati si pusi la 4 ace, cuie si alte ascutisuri. Auzi musiu, da' tu nu care cumva oi fi dorind sa cante la nunta ta "Hey Jude" si "Orgasmatron" si, pacatele mele, vreun "Papa dont' preach" ??
    Eu as vrea una precum aceasta, zau.

    ReplyDelete
  4. Orgasmatron doar la friptură, în rest Mayhem şi Obituary. Ce "Papa don't preach"? "Practice what you preach" de la Testament :D

    ReplyDelete
  5. si ce se intampla cu noi cei care trebuie sa mergem la nunti cu parveniti....
    din pacate nu am si eu norcul tau....

    ReplyDelete