Thursday, May 21, 2009

Dedicaţie

Unii nu înţeleg motivul pentru care există acest blog, trăind cu senzaţia că-l folosesc ca pe un instrument prin care urmăresc să mă răzbun, să le transmit cine ştie ce mesaje subliminale pe care, chipurile, n-aş avea curajul se le spun în faţă, să-mi vărs nişte frustrări acumulate în cei aproape 30 de ani de viaţă, să îndulcesc anumite neîmpliniri sau doar pentru a le da lor "dedicaţii". Nu sunt radio de manele să dau dedicaţii, nu sunt clubul alcoolicilor anonimi să ofer consiliere emoţională, nu sunt UNICEF, Armata Salvării, UNESCO sau Drepturile Omului să fac educaţie, nu sunt IRA sau vreo facţiune bască pentru a mă răzbuna pe nişte închipuiri ale unora.
Lucrurile pe care le scriu aici şi pe care le citiţi numai pentru că vreţi lucrul acesta, eu neobligând pe nimeni la asta, sunt experienţe de viaţă...experienţele mele de viaţă, acumulate în urma unor contacte sau întâmplări individuale. Fiecare dintre aceste experienţe individuale a lăsat ceva în urmă, bune sau rele, lucruri care pot fi de foarte multe ori generalizate. Dacă vă regăsiţi în lucrurile despre care scriu aici, doar pentru că ne cunoaştem sau pentru că odată ne-am cunoscut, nu înseamnă că scriu despre voi. N-am de ce să scriu despre nimeni, scriu despre mine, despre cum simt, văd, aud şi gândesc. Mai mult...dacă vi se pare că aţi făcut un lucru pomenit aici, dacă v-aţi purtat într-un anumit mod amintit pe acest blog, dacă vă simţiţi ca făcând parte dintr-o tipologie umană expusă aici, este numai şi numai problema voastră. Observ că nu vă place deloc când vă identificaţi cu nişte situaţii şi simţiţi nevoia să-mi spuneţi că sunt nesimţit, măgar sau că vă vine să vomitaţi. Nu mă interesează să vă dau explicaţii pentru nişte lucruri care, din moment ce vă intrigă, sunt adevărate. Da, scriu numai şi numai despre experienţe de viaţă adevărate, iar dacă vă contrariază această "nesimţire" a mea de a spune lucrurilor pe nume, înseamnă că aceste experienţe sunt cu adevărat adevărate, scuzaţi expresia. Şi asta pentru că adevărul are calitatea de a fi întotdeauna SCANDALOS! Iar voi vă scandalizaţi...ca să vezi!
În loc să vă crucificaţi pe altarul bunului vostru simţ şi al perfecţiunii de care o întreagă lume, cu excepţia nesimţitului de mine, e conştientă, aş face altfel. Da, am vorbit urât, am fost un/o nesimţit(ă), m-am purtat ca dracu, dar acum nu mai sunt aşa, nu mai vorbesc aşa, nu mă mai port cum am făcut-o. Nu trebuie să-ţi ceri scuze, să soliciţi sau să dai explicaţii inutile la nişte lucruri consumate...e de ajuns doar să arăţi cu naturaleţe că nu mai eşti acel lucru pe care până şi tu-l deteşti. Purtându-te altfel arăţi că, de fapt, eşti altfel. Scuzele sunt vorbe, nu fapte...Errare humanum est, sed perseverare diabolicum...aşa cred eu.
Şi da, acest post este o dedicaţie...

Semnează,
Un idiot

P.S. Întrebare: Care dintre noi e măgar? Eu, pentru că scriu despre nişte lucruri care s-au întâmplat, sau tu, pentru că ai făcut acele lucruri?
Unii îşi crează o impresie despre ei înşişi, cum că sunt aşa si pe dincolo, că au principii, educaţie sau bun simţ. Se poartă într-un mod neconform impresiei pe care o au, iar când le prezinţi propriile lor fapte, aşa cum s-au întâmplat ele, sar ca muşcaţi de cur că "nu-i cunoşti cu adevărat". Nu, dragii mei...voi nu vă cunoaşteţi deloc şi trăiţi cu o falsă percepţie despre voi, eu vă cunosc cu adevărat. Văzându-vă faptele şi vorbele puse pe tapet exact aşa cum le-aţi dat voi drumul în lume, începeţi să vă gândiţi speriaţi că nu sunteţi deloc ceea ce credeaţi până acum. Iar asta vă înspăimântă, şi, aidoma câinelui speriat, muşcaţi de frică.

2 comments:

  1. Relax, monser... la ce bun sa te agiti? Un blog e un blog, isi pot baga nasul poftiti si nepoftiti (eu fiind din ultima categorie.... care va fi cea dintai, desigur). Poate ca suntem exhibitionisti nitel, recurgand la blog in locul unui jurnal de om normal, pe caiet, cu pix cu tacanitoare etc. Io is cam pifan cu blogurile, abia ce mi-am pus si eu unul pe picioare - dar o sa imi permit, cu "priceperea universala" a romanului, sa iti dau un sfat: ai unelte, sterge-i pe agasanti de pe blog, cu comentarii cu tot. Nu-ti fa neuronii carne de tun pe fronturile atmosferice ale unora cu capu' in nori si cu alte virtuti la pamant. Eu habar n-am cine si cu ce te-a enervat asa, da' cred ca nu are rezon. Keep on rockin' in the free world, dude!!

    PS - Daca iti acorzi epitete/calitati gen nevrotic, frustrat etc etc... asta ma face sa banuiesc ca noaptea iti inchizi orgoliul in debara, ziua il bati si il tii numai cu paine si apa, iar in vacante il trimiti la tara - fara tine. Iar asta e de bine - orgoliul mic face judecata mare. Hai noroc!

    ReplyDelete
  2. Keep on rockin' in the free world, dude!!

    Cu chestia asta you made my day...cum le rezolva batranu' Neil Young pe toate. Thanx!

    ReplyDelete