Wednesday, May 6, 2009

Cine vrea să fie ca mine?

De a lungul vremii, urechile mi-au fost supuse unui întreg şirag de apelative şi categorisiri; n-am să mă apuc să enumăr din ele, pentru că mă doare-n cur de cum mă percep unii a căror inteligenţă este inferioară până şi genunchiului broaştei. A propos, ţin să-i anunţ pe cei care comit greşeala de a vorbi mult şi prost tocmai când ar trebui să tacă de un fapt: e necesar să te ducă puţintel capul să-ţi dai seama că eşti cam prost. Revenind, deseori eram acuzat că nu suport mai nimic pe lume şi că am idei "preconcepute" despre orice. Explicaţia este cât se poate de simplă şi evidentă, însă, aşa cum spuneam, unii sunt într-atât de cretini încât să nu conştientizeze evidenţa despre care vă vorbeam. Deci: nu-mi plac "urbanii"; dacă mi-ar plăcea, aş fi unul dintre ei. Nu-mi place freza cu ţepi, aka "pieptănătura cu grenada", dacă mi-ar plăcea, m-aş tunde în acest mod. Nu-mi plac cocalarii, dacă mi-ar plăcea, aş fi, probabil, cocalar şi aş da mass-uri pe mess cu "mă cac". Dacă mi-ar plăcea minimalul, house-ul, cafe-concertul, Justin Timberlake sau Fergie, mi-aş descărca albumele lor...cum nu o fac, înseamnă că-i detest. În cazul în care mi-ar plăcea filmele de rahat despre care e de bon ton să spui că-s "de artă", gen "Schindler's List" sau "Scent of a Woman", mi-aş lua DVD cu ele. Cum nu o fac, înseamnă că mi se par, aşa cum am spus, de trei lei. Dacă mi-ar plăcea opera, teatrul modern, clasicii români, cluburile sau efortul fizic, aş merge la teatru, la operă şi în club, aş citi Hortensia Papadat-Bengescu pe metrou şi m-aş duce la sală. Cum nu-mi supun organismul niciuneia dintre aceste activităţi, înseamnă că le detest, dacă mi-ar placea sau aş fi cel mult tolerant cu ele, probabil că le-aş executa. Dacă mi-aş dori vreo secundă să lucrez într-o multinaţională şi să ajung un corporatist pederast, aş fi fost angajat într-o multinaţională pe post de "senior accountant manager", şi, în loc să scriu senin "pula" pe blog, m-aş fi exprimat protocolaro-vomitiv aidoma unui agent de vânzări libidinos şi linguşitor, aş fi răspuns la telefon cu "Mihai...vă rog" şi i-aş fi trimis până şi mamei, Dumnezeu să o ierte, mesaje formale, încheiate cu "O zi bună!", când o rugam să-mi spele chiloţii. Cum nu fac astea, înseamnă că urăsc corporatiştii. Dacă aş fi găsit ceva de admirat la ei, eram unul dintre ei. Dacă mi-ar fi plăcut să merg în Vama Veche, să fac concediul în patru labe, mergeam în Vama Veche cu cortul. Cum nu o fac, e evident că detest Vama Veche şi vamaioţii. Nu-mi place schiul şi nu-mi plac "bucureştenii" care merg la schi. Dacă mi-ar fi plăcut, schiam sau îmi luam doi colegi corporatişti şi ne duceam la Buşteni să ne jucăm de a schiul. Cum nu o fac, înseamnă că urăsc schiul, nu? Dacă mi-ar fi plăcut Skoda, imi luam Skoda...cum n-am făcut-o, înseamnă că urăsc Skoda şi pe şoferii de Skoda, care, a propos, încep să devină mai dobitoci decât ăia de Logan. Urăsc să-mi fac poze...dacă mi-ar fi plăcut, mă trăgeam în poză la prima băşină, la prima erecţie, la prima poluţie nocturnă, prima dată când mi-am belit-o singur, când m-am dus ca un meltean la Paris, pe "Şampelize", când am luat într-a cincea premiul întâi cu coroniţă, când m-am pupat prima dată şi când am luat primul "salar". Dacă aş fi avut poze din toate concediile, de pe la toate nunţile şi futaiurile la care am luat parte, însemna că-mi place să fac poze. Cum n-am poze cu mine, de ce pula mea vă miraţi că urăsc pozele? Urăsc falsa toleranţă şi falsa "democraţie", şi mai ales, îi urăsc pe cei care le practică, dar, în realitate, sunt mai intoleranţi decât Ku Klux Klanul. Pardon, de fapt, de la atâta intoleranţă câtă zace în ei, KKK-ul s-a lăsat de meserie după ce "tolerantul democratizat" i-a explicat cum stă treaba. Dacă-mi plăceau mizeriile astea, eram o curvă. Cum nu sunt o curvă şi nu mă efortez să par altceva decât sunt în realitate, înseamnă că le urăsc de moarte.
Mişcarea e în felul următor: sunt ceea ce fac, ceea ce gândesc, ceea ce cumpăr şi ascult, ceea ce port sau văd, ceea ce vorbesc sau scriu. Dacă mi-ar plăcea altceva, aş face acel altceva. Cum nu-l fac, înseamnă că nu-mi spune nimic, deci rog a nu mă mai fute nimeni la melodie că nu-mi place aia sau ailaltă, că nu merg acolo sau dincolo, că nu fac o chestie sau alta. Pe scurt: în aserţiunea mea, mişto e doar ceea ce fac eu, restul sunt de căcat. Dacă ar fi ceva de capul lor, le-aş face. Un raţionament de bun simţ, nu?
Era să uit...nu-mi plac ăia care-mi spun că nu le place de mine fiindcă nu-mi plac atâtea şi atâtea chestii. Dacă mi-ar plăcea, aş fi ca ei. Diferenţa e că eu urăsc fără consum energetic...pasiv, indiferent şi arogant, ei se macină, se enervează, au dureri de cap, nu dorm noaptea şi nu mai răspund la telefon din cauză că eu detest cam tot ce nu fac deja. Ceea ce e uber-misto, pana la urma...

2 comments:

  1. Mica ta "descriere" mi-a adus aminte de o altă descriere a mea de acum câţiva ani de pe un old hi5 profile =)), perioadă în care mă disperau toţi cu id-uri de mess, meetings şi alte aberaţii de genu. Mă enerva faptul ca nimeni nu înţelegea (ce tot vorbesc eu ? nici azi nu înţetleg) că NU înseamnă NU... Here you go and see a part of what I was saying to them

    " ... nu incerca sa ma schimbi ca n-ai sa reusesti! Asa sunt eu! Si mai ales nu indrazni sa ma critici pentru ca nici tu nu esti perfect…cel mult doar te crezi perfect, fapt ce “ti-ar da dreptul la replica”. Dar nu uita: “nu tu m-ai creat/raspund de-al meu pacat”…asa ca ciocu’ mic!!! M-am saturat sa ma prefac ca te plac si de fapt te urasc!!! M-am saturat sa-ti zambesc desi nu meriti! M-am saturat de priviri inocente, aparent nevinovate! M-am saturat sa te ascult! Mai asculta si tu!!! M-am plictisit de oameni falsi!....De acum nu mai stau sa “inghit rahaturi” verbale,critici “efemere” si fapte cu intetia de a face (cica) un bine….ci…daca-mi placi ti-o spun pe fata iar daca imi displaci o sa-ti spun frumos “Du-te de unde ai venit!” sau urat…”Du-te dracu!!!”(depinde de starea in care ma prinzi!!)… Nu cred in esecuri ci doar in “impotenta”,incapabilitate,incompetenta si prostie cat carul! Nu cred in vinovatia unei singure persoane…ci ambele persoane sunt vinovate (mai mult sau mai putin)! Nu cred in dreptatea unuia sau altuia…caci dreptatea este de ambele parti intotdeauna….doar cantitatile difera!! Asadar accepta-ma sau…da-te-n gatu matii…deoarece…cum tu nu esti obligat sa-mi asculti “rahaturile” si sa ma suporti…asa nici eu nu-s obligata sa te accept de nici o culoare…Sunt o persoana cu nervii la pamant, asa ca nu ma calca pe bataturi,…asta ca sa nu blestemi ziua in care m-ai cunoscut...."

    Foarte "atractiv" nu ??? :)) ... eh cel puţin am scăpat de prezenţa celor nedoriţi and it felt damn good ... =))

    ReplyDelete