Monday, May 25, 2009

Auto-perfecţionarea e aidoma masturbării...

Motto: "Self improvement is masturbation"
Tyler Durden

În urmă cu ceva vreme am scris acest post...recitindu-l acum, cred că trebuie revizuit. Primul imbold, după un an şi jumătate de la redactarea sa, a fost să-l şterg definitiv şi irevocabil, considerându-l desuet şi total lipsit de sens...pe scurt, inutil. N-am renunţat nici acum la ideea de a-l şterge la un moment dat, nemaireprezentându-mă, însă, până să o fac, dacă o voi face, o să vă explic premisele eventualului demers distructiv. Judecând într-un abstract utopic, e minunat să poţi, să vrei şi să reuşeşti să devii o versiune mai bună a ceea ce eşti, mai ales în virtutea vorbei bătrâneşti potrivit căreia oamenii nu se schimbă niciodată. Posibil...deşi eu înclin să cred că nici nu este nevoie de schimbări radicale, ci doar de "şlefuirea" unor trăsături de caracter care ne definesc pe fiecare dintre noi, repectiv a-ţi ascuţi calităţile şi a pili dinţii extrem de înţepători ai defectelor pe care le avem într-o proporţie constantă.
Cu toate eforturile pe care le faci tu, acest homo sapiens ceva mai sapiens decât "mulţimea", lucru, altminteri rarisim, într-o epocă în care majoritatea se văd pe ei înşişi drept un axis mundi, în jurul propriului egocentrism orbitând întregul univers, rezultatul este la polul opus a ceea ce aştepţi. Speri că noua ta versiune va plăcea şi că ai fi rezolvat o parte din lucrurile care te reţineau de la a fi puţin mai aproape de perfecţiunea pe care nişte imperfecţi, ca noi toţi, ţi-o cereau...de fapt, încercând să fi "mai bun", ai reuşit să devii cea mai proastă versiune a ta. Pentru că tu ai vrut şi ai reuşit parţial, nu vei fi apreciat, nu vei fi iubit, nu vei fi fericit...vei fi invidiat, înjurat şi umilit. De aceea, vă anunţ că am renunţat să mai fiu "perfect"...mi-am adus aminte că sunt un om mic, ticălos şi nasol, nu o statistică. N-am reuşit să fiu perfect, sunt, însă, sigur că voi fi un minunat imperfect. Pentru că, vedeţi voi, în ciuda naturii violente a rasei umane, viaţa nu se bazează pe cât de mult poţi da, ci pe cât de mult poţi încasa şi merge mai departe. Aşadar, să-i facem loc "imperfectului"...

1 comment:

  1. Sic transit axis mundi, daca imi permiti sa ajustez nitel, din tesla, dictonul. Dreptu-i ca suntem egocentristi, intr-o masura mai mare sau mai mica - dar daca nu la harababura din capul nostru ne raportam si raportam si restul lumii, atunci la ce? Greu spre imposibil de facut abstractie de "sistemul de gandire" din capul propriu. Si daca am reusi aceasta abstractizare, nu am arata ca niste insi cu creierul spalat si parfumat, fara verticalitate si personalitate?
    Cat despre imperfectul caruia zici ca trebuie sa ii facem loc... hehe! Cat de gaunosi suntem deja, de natarai si "degraba varsatori de judecati natange"... La ce bun sa incerci a extinde o tarla care deja e mare cat China, ba chiar are si propria flora si fauna (gargaunii gandirii, balarii comportamentale etc).
    Oricum, nu cred ca esti destul de acefal ca sa lasi evolutia personala pentru o balaceala in mlastina "pasului pe loc".
    Cat despre furtul de iluzii si, de ce nu, chiar de realitati din sfera sentimentalului, tuturor ne-a fost spart seiful, cel putin o data. Da' nu poti sa lasi gol in perete, asa ca... poate e mai bine sa lasi postarea aia acolo? La urma urmei, acela erai tu, la un moment dat. Iar daca dai edit pe vreun blog, nu cred ca poti edita si trecutul tau. Da' daca te ajuta in vreun fel, why not?

    ReplyDelete